ptiu i [At: GCR II, 343 / V: (reg) m~, ptii, ptioa, ptui, ptuu, tpiu / E: fo] (Pfm; rep) 1 Cuvânt care redă zgomotul pe care-l face cineva când scuipă Si: (reg) pfui, puc¹, tfu. 2 Cuvânt care exprimă dezgust, nemulțumire, mirare etc. în fața unui lucru neașteptat Si: (reg) pfui, puc¹, tfu. 3 Cuvânt care însoțește acțiunea de a scuipa, utilizat în descântece.