PTIU interj. Exclamație care exprimă scîrba, dezgustul, disprețul sau mirarea. A stupit într-o parte cu uimire și a strigat: Ptiu, drace! SADOVEANU, O. L. 185. Ptiu! păcatele mele! – suspină el deznădăjduit. SLAVICI, N. II 269. Ptiu, mă! zise frate-său, după ce l-a lăsat să sfîrșească. CREANGĂ, P. 45.