2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRUSÁC, -Ă, prusaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Prusia; prusian. 2. Adj. Care aparține Prusiei sau prusacilor (1), privitor la Prusia ori la prusaci; prusian, prusăcesc, prusienesc. – Din rus. prusak.

prusac, ~ă [At: CANTEMIR, HR. 415 / V: (îvr) prosac, ~ă smf, a / Pl: ~aci, ~ace / E: rs прусак, pn prusak] 1-4 smf, a (Persoană) (care face parte din populația de bază a Prusiei sau) este originară de acolo Si: prusian (1-4), (înv) prus2 (1-4). 5 smp Popor care trăiește în Prusia Si: (rar) prusian (5), (înv) prus2 (5). 6-7 a Care aparține (Prusiei sau) populației ei Si: (rar) prusăcesc (1-2), (înv) prusesc (1-2), (rar) prusian (6-7), (înv) prusienesc (1-2), prus2 (6-7). 8-9 Care este specific (Prusiei sau) populației ei Si: (rar) prusăcesc (3-4), (înv) prusesc (3-4), (rar) prusian (8-9), (înv) prusienesc (3-4), prus2 (8-9). corectată

PRUSÁC, -Ă, prusaci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Prusiei sau este originară de acolo; prusian. 2. Adj. Care aparține Prusiei sau populației ei, privitor la Prusia sau la populația ei; prusian, prusăcesc, prusienesc. – Din rus. prusak.

PRUSÁC2, -Ă, prusaci, -e, s. m. și f. Locuitor din Prusia.

PRUSÁC1, -Ă, prusaci, -e, adj. 1. Propriu prusacilor, al prusacilor, de prusaci; al Prusiei, provenind din Prusia. 2. (Depreciativ) Care ține de spiritul militarist, războinic și netolerant al iunkerilor din Prusia.

PRUSÁC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. ist. Persoană care făcea parte din populația de bază a Prusiei sau era originară din Prusia. /<rus. prusak

PRUSÁC1 ~că (~ci, ~ce) ist. Care aparținea Prusiei sau populației ei; din Prusia. /<rus. prusak

*prusián, -ă s. (fr. Prussien). Locuitor din Prusia. Adj. Regatu Prusian. – Și Prusác, subst. (rus. pol. Prusak). Ca adj. -ăcésc, ca adv. -ăcéște. Prusac ca adj. e neol. (Cp. cu Cazac, Poleac, Rusnac). Vechĭ Prus (vsl. Prúsinŭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prusác adj. m., s. m., pl. prusáci; adj. f., s. f. prusácă, pl. prusáce

prusác s. m., adj. m., pl. prusáci; f. sg. prusácă, g.-d. art. prusácei, pl. prusáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRUSÁC s., adj. 1. s. prusian, (Transilv.) prais, (înv.) prus. 2. adj. prusian, (rar) prusăcesc, prusienesc, (înv.) prus, prusesc.

PRUSAC s., adj. 1. s. prusian, (Transilv.) prais, (înv.) prus. 2. adj. prusian, (rar) prusăcesc, prusienesc, (înv.) prus, prusesc.

Intrare: prusacă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prusa
  • prusaca
plural
  • prusace
  • prusacele
genitiv-dativ singular
  • prusace
  • prusacei
plural
  • prusace
  • prusacelor
vocativ singular
plural
Intrare: prusac (adj.)
prusac adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prusac
  • prusacul
  • prusacu‑
  • prusa
  • prusaca
plural
  • prusaci
  • prusacii
  • prusace
  • prusacele
genitiv-dativ singular
  • prusac
  • prusacului
  • prusace
  • prusacei
plural
  • prusaci
  • prusacilor
  • prusace
  • prusacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)