17 definiții pentru prudență prudenție prudință


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRUDÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi prudent; prevedere, precauție, circumspecție. – Din fr. prudence, lat. prudentia, it. prudenza.

PRUDÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi prudent; prevedere, precauție, circumspecție. – Din fr. prudence, lat. prudentia, it. prudenza.

prudență sf [At: IORGOVICI, O. 41/13 / V: (înv) ~ție, ~din~[1] / E: lat prudentia, fr prudence] 1 Calitate de a fi prudent (2) Si: circumspecție (1), precauție, prevedere. 2-3 (Îljv) Cu ~ (Care acționează, se manifestă) în mod precaut. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

PRUDÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi prudent; prevedere, precauție, băgare de seamă, circumspecție. Se aventură cu mare prudență pe Calea Griviței. C. PETRESCU, C. V. 39. Foarte activ, totdeauna grav la față și la vorbă, de o cinste exemplară în lucrurile miciși de rară prudență în cele mari. VLAHUȚĂ, O. A. III 44. A cedat îndemnului prudenții. ALECSANDRI, S. 138.

PRUDÉNȚĂ s.f. Însușirea de a fi prudent; prevedere, precauție, băgare de seamă. [Cf. fr. prudence, it. prudenza, lat. prudentia].

PRUDÉNȚĂ s. f. calitatea de a fi prudent; prevedere, precauție, circumspecție. (< fr. prudence, lat. prudentia, it. prudenza)

PRUDÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter prudent; precauție; circumspecție. 2) Comportament prudent; atitudine prudentă; precauție; circumspecție. [G.-D. prudenței] /<fr. prudence, lat. prudentia, it. prudenza

prudență f. calitate ce face să prevedem și să evităm pericolele.

*prudénță f., pl. e (lat. prudentia [din providentia]. V. providență). Prevedere, atențiune la greșelĭ și pericule: prudența e mama siguranțeĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prudénță s. f., g.-d. art. prudénței

prudénță s. f., g.-d. art. prudénței


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRUDÉNȚĂ s. atenție, circumspecție, grijă, precauție, prevedere, băgare de seamă, luare-aminte, (pop.) fereală, pază, priveghere, (înv.) socotință, veghere. (Să procedați cu multă ~.)

PRUDENȚĂ s. atenție, circumspecție, grijă, precauție, prevedere, băgare de seamă, luare-aminte, (pop.) fereală, pază, priveghere, (înv.) socotință, veghere. (Să procedați cu multă ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PRUDENȚĂ. Subst. Prudență, precauție, prevedere, circumspecție (livr.), rezervă (fig.), grijă, îngrijire, atenție, băgare de seamă, fereală, ferire. Spirit de conservare, instinct de conservare, conservare, menajament, autocontrol, autoconservare. Prevenire, avertizare; profilaxie. Măsuri de siguranță, asigurare, acoperire. Adj. Prudent, precaut, prevăzător, circumspect (livr.), rezervat, grijuliu, atent. Preventiv; profilactic. Vb. A fi prudent (precaut, prevăzător etc.), a fi cu băgare de seamă, a fi cu ochii în patru, a se feri. A avea grijă de sine, a se conserva, a se menaja, a se autoconserva. A atrage (cuiva) atenția, a preveni, a prevesti (înv. și pop.), a avertiza. A lua măsuri de siguranță, a lua măsuri de precauție, a se pune la adăpost (fig.), a se acoperi (fig.), a se asigura. A-și ține gura, a-și pune pavăză gurii, a-și pune lacăt la gură. A nu risca, a merge la sigur. Adv. Cu prudență, cu precauție, rezervat, cu băgare de seamă, eu atenție. V. apărare, atenție, ocrotire, pază.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TEMERITAS EST FLORENTIS AETATIS, PRUDENTIA SENESCENTIS (lat.) cutezanța este atributul tinereții, iar prudența al bătrâneții – Cicero, „De senectute”, 6, 20.

Intrare: prudență
prudență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prudență
  • prudența
plural
genitiv-dativ singular
  • prudențe
  • prudenței
plural
vocativ singular
plural
prudenție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prudință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.