PROVENSAL, -Ă, provensali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și fi Persoană originară sau locuitor din Provence. 2. Adj. Care aparține regiunii Provence sau provensalilor (1), privitor la Provence ori la provensali. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de provensali (1); p. ext. limbă romanică vorbită în mai multe provincii din sudul Franței. [Var.: (înv.) provențal, -ă s. m. și f. adj.] – Din fr. provençal.

provensal, ~ă [At: ALECSANDRI, POEZII, 537 / V: (rar) ~van~, ~nțal / Pl: ~i, ~e / E: fr provençal] 1 smf Persoană care face parte din populația de bază din Provence. 2 smf Persoană care este originară din Provence. 3-4 a Care aparține regiunii Provence sau populației ei. 5-6 a Referitor la Provence sau la populația ei. 7 a Originar din Provence. 8 sf Limbă romanică vorbită de provensali (1). 9 sf (Pex) Limbă romanică vorbită în mai multe provincii din sudul Franței.

PROVENSAL, -Ă, provensali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază din Provence sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține regiunii Provence sau populației ei, privitor la Provence sau la populația ei, originar din Provence. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de provensali (1); p. ext. limbă romanică vorbită în mai multe provincii din sudul Franței. [Var.: (înv.) provențal, -ă s. m. și f., adj.] – Din fr. provençal.

PROVENSAL, -Ă, provensali, -e, adj. Care se referă la Provența (provincie din sud-estul Franței), din Provența. Limba provensală. ♦ (Substantivat) Locuitor din Provența. – Variantă: provențal, -ă (ALECSANDRI, S. 108) adj.

PROVENȚAL, -Ă adj. v. provensal.

FRANCO-PROVENSALĂ s. f. entitate lingvistică între franceză și provensală, vorbită pe teritoriul fostului regat al burgunzilor. (< fr. franco-provençale)

PROVENSAL, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Provence. ◊ (s. f.) limbă romanică vorbită în sudul Franței. (< fr. provenșale)

provențal a. ce ține de Provența: limba provențală.

*provențál, -ă s. (fr. Provençal). Locuitor din Provența, sudu Franciiĭ. Adj. Limba provențală. Adv. A vorbi provențal.

provensală (idiom) s. f., g.-d. art. provensalei

provensală (idiom) s. f., g.-d. art. provensalei

provensală (limba) s. f., g.-d. art. provensalei

provensal adj. m., s. m., pl. provensali; adj. f., s. f. provensală, pl. provensale

provensal adj. m., s. m., pl. provensali; adj. f., s. f. provensală, pl. provensale

provensal s. m., adj. m., pl. provensali; f. sg. provensală, g.-d. art. provensalei, pl. provensale

provansal, -lă adj.

PROVENSALĂ s. f. (cf. fr. provençale, după lat. provinciales „locuitori ai regiunii Provincia”): v. occitană.

FRANCO-PROVENSALĂ s. f. (cf. fr. franco-provençale): entitate lingvistică intermediară între franceză și provensală, vorbită de două milioane de oameni, în majoritate bilingvi, pe teritoriul fostului regat al burgunzilor (zonele Forez, Dauphiné, Savoia și Franche Comté din Franța; Geneva, Vaud, Neuchâtel, parțial Fribourg, Valois și Berna din Elveția și Val d’Aosta din Italia). Centrele cele mai importante de idiom franco-provensal sunt: Lyon, Saint-Etienne, Grenoble, Geneva, Lausanne și Neuchâtel. F.-p. s-a fragmentat lingvistic datorită influențelor exercitate asupra ei de franceză, germană, provensală și italiană, precum și condițiilor geografice, istorice și politice din cele trei state la care aparține. Specialiștii au împărțit graiurile franco-provensale în câte două grupe: de nord și de sud (P. Bec) sau occidentale și orientale (P. Gardette). Ea are în comun cu franceza anumite particularități vocalice; se deosebește însă de aceasta prin substratul burgund care se manifestă în fonetică, lexic și toponimie (conservarea lat. a în poziție liberă și palatalizarea lui după consoane palatale; menținerea lui o final neaccentuat; păstrarea vocalelor a, u și e în poziție finală neaccentuată; palatalizarea consoanelor; păstrarea formelor pronominale posesive noștri, voștri etc.).