PROTOPOP, protopopi, s. m. Preot care îndeplinește funcția de inspector al bisericilor și al preoților dintr-un teritoriu determinat; protoiereu, protoprezbiter. [Var.: potropop s. m.] – Din sl. protopopŭ.

pătrupop sm vz protopop

pătrupopa sm vz protopop

potropop sm vz protopop

potrupop sm vz protopop

protapop sm vz protopop

protopop sm [At: (a. 1642) GCR I, 92/31 / V: (îrg) pătrupop, pătrupopa, (pop) potro~, potrupop, (reg) ~tapop, (înv) ~a, ~tupop / Pl: ~i / E: slv протопопъ] 1 Preot ortodox care conduce o protopopie (3) Si: (înv) protă (1), protoprezbiter (1). 2 Funcție deținută de protopop (1).

protopopa sm vz protopop

protopopie sf [At: ȘINCAI, HR. III, 40/30 / Pl: ~ii / E: protopop + -ie] 1 Funcție de protopop (2) Si: protoierie (1), (înv) protopopiat (1), (înv) protoprezbiterie (1). 2 Perioadă în care cineva deține această funcție Si: protopopiat (2), protoprezbiterie (2). 3 Unitate administrativă bisericească ortodoxă, formată din mai multe parohii, condusă de un protopop Si: protoierie (3), protopopiat (3), protoprezbiterie (3). 4 Reședință a unui protopop (1). 5 Sediu al unei protopopii (3). 6 (Înv) Instanță bisericească de judecată.

protupop sm vz protopop

PROTOPOP, protopopi, s. m. Preot care îndeplinește funcția de inspector al bisericilor și al preoților dintr-un teritoriu determinat; protoiereu, protoprezbiter. [Var.: (pop.) potropop s. m.] – Din sl. protopopŭ.

PROTOPOP, protopopi, s. m. Preot care îndeplinește funcția de șef al unui protopopiat; protoiereu. Uneori ieșea în straiele-i frumoase și pășea măreț pe uliță, avînd în mînă o cîrjă de protopop. SADOVEANU, E. 116. Protopopul din Șoimuș, om foarte învățat și umblat prin lume, a ținut un toast. REBREANU, I. 68. Iacă, protopoape, urmă el îndreptîndu-se cătră tatăl meu, cum vă stricați voi copiii. HOGAȘ, DR. II 45. – Variantă: (popular) potropop s. m.

PROTOPOPIE, protopopii, s. f. Rangul sau funcția de protopop; teritoriu pus sub jurisdicția unui protopop. Nici eu însumi, cu toată protopopia mea, n-am mai auzit evanghelie... ca cea de azi. ISPIRESCU, la CADE.

PROTOPOP ~i m. pop. Preot de rang superior în biserica ortodoxă; protoiereu. /<sl. protopopu

PROTOPOPIE ~i f. pop. 1) Funcție de protopop. 2) Durata de exercitare a acestei funcții. 3) Teritoriu aflat sub oblăduirea unui protopop. [G.-D. protopopiei] /protopop + suf. ~ie

potropop m. V. protopop.

protopop m. primul preot al unui județ sau oraș. [De origină slavo-greacă].

*protoĭeréŭ m. (ngr. proto-ĭerévs; vsl. protoĭereĭ. V. ĭereŭ). Preut maĭ mare peste un județ (pop. protopop). V. proistos.

protopóp m. (vsl. protopópŭ, d. gr. prótos, primu, și vsl. popŭ, popă; ngr. protopapâs). Pop. Protoĭereŭ. – Și protopopă (vsl. protopopa). Vulg. și potropop.

protopopíe f. Fam. Protoĭerie.

protopop s. m., pl. protopopi

protopopie s. f., art. protopopia, g.-d. art. protopopiei; pl. protopopii, art. protopopiile (desp. -pi-i-)

protopop s. m., pl. protopopi

protopopie s. f., art. protopopia, g.-d. art. protopopiei; pl. protopopii, art. protopopiile

protopop s. m., pl. protopopi

protopopie s. f., art. protopopia, g.-d. art. protopopiei; pl. protopopii, art. protopopiile

PROTOPOP s. (BIS.) protoiereu, (reg.) prota, (prin Transilv.) arhipresbiter, (înv.) protopresbiter.

PROTOPOPIE s. (BIS.) protoierie, (înv.) protopopiat, protopresbiterie.

PROTOPOP s. (BIS.) protoiereu, (reg.) prota, (prin Transilv.) arhipresbiter, (înv.) protopresbiter.

PROTOPOPIE s. (BIS.) protoierie, (înv.) protopopiat, protopresbiterie.

pătrupop, s.m. – (reg.; bis.) Preot care îndeplinește funcția de inspector; protopop. – Var. a lui protopop (< sl. protopopǔ) (MDA).