protopop sm [At: (a. 1642) GCR I, 92/31 / V: (îrg) pătrupop, pătrupopa, (pop) potro~, potrupop, (reg) ~tapop, (înv) ~a, ~tupop / Pl: ~i / E: slv протопопъ] 1 Preot ortodox care conduce o protopopie (3) Si: (înv) protă (1), protoprezbiter (1). 2 Funcție deținută de protopop (1).