2 intrări

14 definiții

PROTOPÓP, protopopi, s. m. Preot care îndeplinește funcția de inspector al bisericilor și al preoților dintr-un teritoriu determinat; protoiereu, protoprezbiter. [Var.: potropóp s. m.] – Din sl. protopopŭ.

PROTOPÓP, protopopi, s. m. Preot care îndeplinește funcția de inspector al bisericilor și al preoților dintr-un teritoriu determinat; protoiereu, protoprezbiter. [Var.: (pop.) potropóp s. m.] – Din sl. protopopŭ.

PROTOPÓP, protopopi, s. m. Preot care îndeplinește funcția de șef al unui protopopiat; protoiereu. Uneori ieșea în straiele-i frumoase și pășea măreț pe uliță, avînd în mînă o cîrjă de protopop. SADOVEANU, E. 116. Protopopul din Șoimuș, om foarte învățat și umblat prin lume, a ținut un toast. REBREANU, I. 68. Iacă, protopoape, urmă el îndreptîndu-se cătră tatăl meu, cum vă stricați voi copiii. HOGAȘ, DR. II 45. – Variantă: (popular) potropóp s. m.

protopóp s. m., pl. protopópi

PROTOPÓP s. (BIS.) protoiereu, (reg.) prota, (prin Transilv.) arhipresbiter, (înv.) protopresbiter.

PROTOPÓP ~i m. pop. Preot de rang superior în biserica ortodoxă; protoiereu. /<sl. protopopu

protopop m. primul preot al unui județ sau oraș. [De origină slavo-greacă].

protopóp m. (vsl. protopópŭ, d. gr. prótos, primu, și vsl. popŭ, popă; ngr. protopapâs). Pop. Protoĭereŭ. – Și protopopă (vsl. protopopa). Vulg. și potropop.

POTROPÓP s. m. v. protopop.

POTROPÓP s. m. v. protopop.

*protoĭeréŭ m. (ngr. proto-ĭerévs; vsl. protoĭereĭ. V. ĭereŭ). Preut maĭ mare peste un județ (pop. protopop). V. proistos.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

protopóp s. m., pl. protopópi

PROTOPOP s. (BIS.) protoiereu, (reg.) prota, (prin Transilv.) arhipresbiter, (înv.) protopresbiter.

PROTOPOP, subst. 1.- (Dm); -a, I. (C Ștef); -escu. 2. Potropopești și Potropești ss. (Dm).

Intrare: protopop
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protopop
  • protopopul
  • protopopu‑
plural
  • protopopi
  • protopopii
genitiv-dativ singular
  • protopop
  • protopopului
plural
  • protopopi
  • protopopilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potropop
  • potropopul
  • potropopu‑
plural
  • potropopi
  • potropopii
genitiv-dativ singular
  • potropop
  • potropopului
plural
  • potropopi
  • potropopilor
vocativ singular
plural
Intrare: Protopop
Protopop nume propriu
nume propriu (I3)
  • Protopop
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)