2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROTOCÓL, protocoale, s. n. 1. Act, document în care sunt consemnate rezoluțiile unei adunări, ale unor dezbateri, ale unei conferințe internaționale; document diplomatic cu valoarea unui acord internațional, care cuprinde hotărârile luate la o conferință internațională. 2. (Înv. și reg.) Formular oficial folosit pentru acte publice; p. ext. registru, catastif. 3. (La sg.) Totalitatea formelor și a practicilor de ceremonial care se aplică la festivități oficiale în relațiile diplomatice; serviciu însărcinat cu organizarea oficială a ceremonialului. ♦ P. gener. Reguli (de conduită) care trebuie respectate în societate. – Din fr. protocole, germ. Protokoll.

PROTOCÓL, protocoale, s. n. 1. Act, document în care sunt consemnate rezoluțiile unei adunări, ale unor dezbateri, ale unei conferințe internaționale; document diplomatic cu valoarea unui acord internațional, care cuprinde hotărârile luate la o conferință internațională. 2. (Înv. și reg.) Formular oficial folosit pentru acte publice; p. ext. registru, catastif. 3. (La sg.) Totalitatea formelor și a practicilor de ceremonial care se aplică la festivități oficiale în relațiile diplomatice; serviciu însărcinat cu organizarea oficială a ceremonialului. ♦ P. gener. Reguli (de conduită) care trebuie respectate în societate. – Din fr. protocole, germ. Protokoll.

protocol sn [At: (a. 1742) IORGA, S. D. VI, 226 / V: (îrg) potro~ / Pl: ~oale, (înv) ~uri, ~e, (îvr, sm) ~i / E: lat protocollum, ger Protokoll, fr protocol] 1 (Îrg) Formular oficial pentru acte publice, corespondențe etc. 2 (Pex) Registru cu date oficiale. 3 (Reg; îe) A se pune la ~ A se înscrie în registrele stării civile și parohiale în vederea căsătoriei și a cununiei. 4 Document în care sunt consemnate rezoluțiile unei ședințe, ale unei conferințe internaționale, ale unui congres, ale unei convorbiri diplomatice etc. 5 Document diplomatic cu valoarea unui acord internațional, care cuprinde hotărârile luate la o conferință internațională. 6 Totalitate a formelor și practicilor de ceremonial ce se aplică la festivități oficiale în relațiile diplomatice. 7 (Pgn) Reguli de conduită ce trebuie respectate în societate într-o anumită situație. 8 Serviciu însărcinat cu organizarea oficială a ceremonialului.

PROTOCÓL, protocoale, s. n. 1. Act, document care conține hotărîrile luate la o conferință internațională și care are valoarea unui acord internațional; (astăzi rar) document sau proces-verbal cuprinzînd concluziile unor dezbateri sau consemnarea discuțiilor anumitor ședințe. Ei, acum la lucru: să ne împărțim materialul. Eu revăd protocolul privitor la capitolul I. BARANGA, I. 181. Protocolul ședinței poartă concluziunile acestei dezbateri. ODOBESCU, S. I 491. Înseși protocoalele Comisiunii Centrale vă vor dovedi tot adevărul, tot golul adevăr. KOGĂLNICEANU, S. A. 123. 2. (Învechit) Formular oficial folosit de autorități; p. ext. registru, catastif. 3. (Numai la sg.) Regulă de ceremonial care trebuie respectată în raporturile diplomatice sau cu prilejul unor acte solemne; serviciu pe lîngă o instituție, însărcinat cu luarea dispozițiilor privitoare la ceremonial. Șef al protocolului.

PROTOCÓL s.n. 1. Regulă de ceremonial folosită la anumite acte cu caracter solemn sau în relațiile diplomatice. ♦ Serviciu pe lângă instituții superioare, însărcinat cu luarea măsurilor privitoare la ceremonial. 2. Act suplimentar al unui tratat prin care se stabilește modul de aderare la un acord preexistent, sunt formulate anumite rezerve sau interpretări, se stipulează prelungirea ori modul de aplicare a unui acord existent etc. ♦ Document, proces-verbal, dezbatere în cadrul unei conferințe internaționale, al unei dezbateri, al unor tratative. ♦ Document în care se consemnează schimbul sau depunerea instrumentelor de ratificare. ♦ Document, act diplomatic care cuprinde consemnarea unor hotărâri sau a unei înțelegeri privind mai multe state. [Pl. -oale, -oluri. / < fr. protocole, cf. lat. protocollum, gr. protokollon].

PROTOCÓL s. n. 1. totalitatea formelor și practicilor de ceremonial care se aplică la festivități oficiale în relațiile diplomatice. ◊ serviciu însărcinat cu luarea măsurilor privitoare la ceremonial. 2. document care consemnează dezbaterile purtate în cadrul unui congres, al unei conferințe internaționale, al unor tratative. ◊ act suplimentar al unui tratat prin care se stabilește modul de aderare la un acord preexistent. 3. înțelegere internațională încheiată în diferite domenii. ◊ document în care se consemnează schimbul instrumentelor de ratificare, încheierea unor tratative. 4. (inform.) convenție hardware și software de schimb a informațiilor între două sisteme. (< fr. protocole, germ. Protokoll, lat. protocollum, gr. protokollon)

PROTOCÓL ~oále n. 1) Ceremonial obișnuit în relațiile diplomatice sau cu ocazia unor acte solemne; etichetă. 2) Act oficial în dreptul internațional. 3) Regulă de comportare în societate. /<fr. protocole, germ. Protokoll

protocol n. 1. formular pentru redactarea actelor publice: 2. proces-verbal al deliberațiunilor unui congres, al unei conferințe diplomatice.

*protocól n., pl. urĭ și oale (vgr. protó-kollon, prima foaĭe [de hîrtie lipită] care cuprinde subĭectu celor următoare, condică, cod, d. prótos, primu, și kólla, „cleĭ”, ngr. „coală”; fr. protocole. V. coală). În evu mediŭ, etichetă (prima coală) la arhive, apoĭ condică autentică. Formular p. a face acte publice. Proces-verbal saŭ sumar de conferență diplomatică: a dresa un protocol. Ceremonial uzitat în afacerile diplomatice, în recepțiunile suveranilor ș. a. Fig. Arta de a te purta politicos în lume, codu manierelor elegante, etichetă: a te purta după protocol.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

protocól s. n., (acte) pl. protocoále

protocól s. n., (acte) pl. protocoále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROTOCÓL s. v. catastif, condică, proces-verbal, registru.

PROTOCÓL s. v. ceremonial.

PROTOCOL s. ceremonial, ceremonie, etichetă, regulă, ritual, rînduială, tipic, (rar) rit, (înv.) politică. (Conform ~ de la curte...)

protocol s. v. CATASTIF. CONDICĂ. PROCES-VERBAL. REGISTRU.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

protocól (-luri), s. n. – Ceremonial, proces-verbal. Fr. protocole.Der. protocolar, adj., din fr. protocolaire; protocoli (var. (îm)protocola), vb. (a include într-un protocol), din germ. protokollieren.

Intrare: protocol (pl. protocoale)
protocol (pl. protocoale) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protocol
  • protocolul
  • protocolu‑
plural
  • protocoale
  • protocoalele
genitiv-dativ singular
  • protocol
  • protocolului
plural
  • protocoale
  • protocoalelor
vocativ singular
plural
Intrare: protocol (pl. protocoluri)
protocol (pl. protocoluri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protocol
  • protocolul
  • protocolu‑
plural
  • protocoluri
  • protocolurile
genitiv-dativ singular
  • protocol
  • protocolului
plural
  • protocoluri
  • protocolurilor
vocativ singular
plural
potrocol
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)