12 definiții pentru „protesta”   conjugări

PROTESTÁ, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din fr. protester.

PROTESTÁ, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din fr. protester.

PROTESTÁ, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta împotrivire față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unei hotărîri, a unei măsuri, a unei atitudini considerate ca nejuste. Baloleanu avu un gest de consternare fără a putea protesta. REBREANU, R. I 40. La aceste vorbe toată adunarea și mai ales femeile protestară. BOLINTINEANU, O. 423. M-am trezit arestat, despoiat de lucrurile mele, cercetat pînă la piele și întemnițat... În zadar am protestat. RUSSO, S. 200. ♦ A susține în contradictoriu, a respinge o teză, argumentînd pentru a se dezvinovăți. Docan și Catargiu protestează că n-au știut că există dijmă în Țara Romînească. KOGĂLNICEANU, S. A. 125. 2. Tranz. (în economia capitalistă, în expr.) A protesta o poliță - a stabili pe cale judiciară că o poliță n-a fost achitată la scadență.

protestá (a ~) vb., ind. prez. 3 protesteáză

protestá vb., ind. prez. 1 sg. protestéz, 3 sg. și pl. protesteáză

PROTESTÁ vb. 1. (prin Transilv.) a șușta, (înv.) a prerecui, a protestălui, a protestui, a remonstra. (A ~ cu vehemență.) 2. a crâcni, a murmura, (pop.) a cârti, (prin Mold. și Bucov.) a blești, (înv.) a răpști. (Cine mai ~ în front?)

PROTESTÁ vb. v. blama, condamna, contesta, dezaproba, dezminți, înfiera, nega, proscrie, renega, reproba, respinge, stigmatiza, tăgădui.

PROTESTÁ vb. I. intr. A se împotrivi, a se ridica contra unui fapt etc.; a opune un protest. [< fr. protester, it. protestare < lat. protestari – a declara public].

PROTESTÁ vb. I. intr. a opune un protest. II. tr. (jur.) a stabili neplata la scadență a unei polițe, a unui cec etc. spre a se lua măsurile de rigoare. (< fr. protester, lat. protestari)

A PROTESTÁ ~éz intranz. A exprima un protest; a-și declara în mod deschis și energic dezacordul față de o acțiune, considerată ca nedreaptă. /<fr. protester

protestà v. 1. a declara solemn: a protesta de inocența sa; 2. a face o protestare: a protesta în contra unei sentințe; 3. a face un protest comercial: a protesta o poliță.

2) *protestéz v. intr. (lat. protestari, a atesta publicamente; protester. V. atest, testĭmoniŭ). Mă rîdic [!] contra, resping o acuzațiune, reclam contra unuĭ fapt: acuzatu a protestat cînd a auzit de ce e acuzat, membriĭ adunăriĭ aŭ protestat contra admiteriĭ unor noĭ membri. V. tr. Com. Jur. Fac un protest comercial, mă duc la tribunal și cer să se ĭa act că o poliță pe care o posed a expirat în ajun și că n´a fost plătită.