2 intrări
26 de definiții

Explicative DEX

PROSTRAT, -Ă, prostrați, -te, adj. (Rar) 1. (Despre tulpinile plantelor) Care crește culcat la pământ. 2. Fig. Lipsit de energie morală. – Din lat. prostratus, fr. prostré.

PROSTRAȚIE s. f. Stare (patologică) de indiferență totală față de lumea înconjurătoare, cauzată de o slăbire extremă a forței fizice și psihice; imposibilitate de a reacționa la excitațiile externe; apatie. – Din lat. prostratio, -onis, fr. prostration.

prostație sf vz prostrație

prostrat, ~ă a [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 63/22 / Pl: ~ați, ~e / E: lat prostratus, fr prostré] (Rar) 1 (Med; rar; d. oameni) Aflat într-o stare de prostrație. 2 (D. însușiri sau manifestări ale organismului uman) Extrem de diminuat. 3 (Fig) Lipsit de energie morală. 4 (D. tulpinile unor plante) Care crește culcat la pământ.

prostrație sf [At: MAN. SĂNĂT. 271/8 / V: ~sta~, (înv) ~iune / E: fr prostration, lat prostratio, -onis] Stare patologică de indiferență totală față de ceea ce se petrece în jur, cauzată de o slăbire extremă a forței fizice și psihice Si: apatie (1).

prostrațiune sf vz prostrație

PROSTRAT, -Ă, prostrați, -te, adj. (Rar) 1. (Despre tulpinile plantelor) Care crește culcat la pământ. 2. Fig. Lipsit de energie morală. – Din lat. prostratus, fr. prostré.

PROSTRAȚIE s. f. Stare (patologică) de indiferență totală față de lumea înconjurătoare, cauzată de o slăbire extremă a forței fizice și psihice; imposibilitate de a reacționa la excitațiile externe; apatie. – Din lat. prostratio, -onis, fr. prostration.

PROSTRAȚIE s. f. Stare de indiferență totală față de lumea înconjurătoare, cauzată de o tensiune nervoasă sau de un efort nervos excesiv; depresiune psihică, apatie. Starea copilului s-a agravat prin aparițiunea unei surdități și a prostrației. BABEȘ, O. A. I 318.

PROSTRAT, -Ă adj. 1. Lipsit de energie morală; abătut, istovit. 2. (Bot.; despre tulpină) Care stă culcată la pămînt, fără a-și ridica în sus nici măcar vîrful. V. procumbent. [< lat. prostratus, cf. fr. prostré].

PROSTRAȚIE s.f. Stare de totală indiferență față de ceea ce se petrece în jur, cauzată de oboseala excesivă a nervilor; depresiune morală, apatie. [Gen. -iei. / cf. fr. prostration, lat. prostratio].

PROSTRAT, -Ă adj. 1. (despre tulpini) culcat la pământ. 2. în stare de prostrație; (fig.) lipsit de energie. (< lat. prostratus, fr. prostré)

PROSTRAȚIE s. f. stare patologică de totală indiferență față de ceea ce se petrece în jur, cauzată de oboseala excesivă a nervilor; depresiune morală, apatie. (< fr. prostration, lat. prostratio)

PROSTRAT ~tă (~ți, ~te) rar 1) (despre tulpini de plante) Care crește întinzându-se pe pământ. 2) (despre persoane) Care este incapabil de a reacționa la excitanții din afară. /<lat. prostratus, fr. prostré

PROSTRAȚIE ~i f. Stare (patologică) manifestată prin indiferență totală față de cele din jur, provocată de o slăbire fizică sau psihică extremă; lipsă de interes pentru orice activitate; apatie. /<lat. prostratio, ~onis, fr. prostration

prostrațiune f. Med. slăbire extremă.

*prostrațiúne f. (lat. prostrátio, -ónis, d. prostérnere, -stratum, a prosterna). Med. Slăbicĭune extremă, inconsciență: a cădea într’o stare de prostațiune. – Și -áție.

Ortografice DOOM

prostrat adj. m., pl. prostrați; f. prostrată, pl. prostrate

prostrație (desp. -ți-e) s. f., art. prostrația (desp. -ți-a), g.-d. prostrații, art. prostrației

prostrat adj. m., pl. prostrați; f. prostrată, pl. prostrate

prostrație (-ți-e) s. f., art. prostrația (-ți-a), g.-d. prostrații, art. prostrației

prostrat adj. m., pl. prostrați; f. sg. prostrată, prostrate

prostrație s. f. (sil. -ți-e), art. prostrația (sil. -ți-a), g.-d. prostrații, art. prostrației

Sinonime

PROSTRAȚIE s. v. apatie, delăsare, indiferență, indolență, inerție, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, tembelism.

prostrație s. v. APATIE. DELĂSARE. INDIFERENȚĂ. INDOLENȚĂ. INERȚIE. INSENSIBILITATE. NEPĂSARE. PASIVITATE. PLACIDITATE. TEMBELISM.

Intrare: prostrat
prostrat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prostrat
  • prostratul
  • prostratu‑
  • prostrată
  • prostrata
plural
  • prostrați
  • prostrații
  • prostrate
  • prostratele
genitiv-dativ singular
  • prostrat
  • prostratului
  • prostrate
  • prostratei
plural
  • prostrați
  • prostraților
  • prostrate
  • prostratelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: prostrație
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prostrație
  • prostrația
plural — —
genitiv-dativ singular
  • prostrații
  • prostrației
plural — —
vocativ singular —
plural —
prostație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prostrațiune
  • prostrațiunea
plural — —
genitiv-dativ singular
  • prostrațiuni
  • prostrațiunii
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prostrat, prostratăadjectiv

rar
  • 1. (Despre tulpinile plantelor) Care crește culcat la pământ. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. figurat Lipsit de energie morală. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

prostrațiesubstantiv feminin

  • 1. Stare (patologică) de indiferență totală față de lumea înconjurătoare, cauzată de o slăbire extremă a forței fizice și psihice; imposibilitate de a reacționa la excitațiile externe. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: apatie
    • format_quote Starea copilului s-a agravat prin aparițiunea unei surdități și a prostrației. BABEȘ, O. A. I 318. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.