13 definiții pentru prostituție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROSTITUȚÍE s. f. Act prin care o persoană consimte să întrețină, în mod obișnuit, raporturi sexuale cu un număr nedeterminat de parteneri pentru bani sau anumite avantaje. ◊ Casă de prostituție = bordel. ♦ Viață dusă de o prostituată. ♦ Fig. Înjosire, degradare. – Din fr. prostitution.

PROSTITÚȚIE s. f. Faptă (infracțională) comisă de femeia care practică relații sexuale cu diverse persoane pentru a-și procura mijloacele de existență. ◊ Casă de prostituție = bordel. ♦ Viață dusă de o prostituată. ♦ Fig. Înjosire, degradare. – Din fr. prostitution.

PROSTITÚȚIE s. f. Faptul că o femeie își vinde corpul; viața dusă de o astfel de femeie. În tina prostituției zac moarte Și rozele-ți și crinii tinereții, Dar tu nu plînge... Zilele măreții Și sfintei judecăți nu sînt departe. NECULUȚĂ, Ț. D. 18. Domnule Manoil, îmi zice Ana, copila ce o smulsesem din ghearele prostituției. BOLINTINEANU, O. 401.

PROSTITÚȚIE s.f. Ocupația femeii care se vinde pentru bani oricărui bărbat; viața dusă de o astfel de femeie. [Gen -iei, var. prostituțiune s.f. / cf. fr. prostitution, lat. prostitutio].

PROSTITÚȚIE s. f. 1. ocupație a femeii care întreține relații sexuale contra unei plăți sau a unor avantaje materiale; (p. ext.) stare în care membrii societății duc o viață sexuală instabilă, schimbându-și partenerii. ♦ casă de ~ = bordel. 2. (fig.) înjosire, folosire degradantă a calităților, a talentului. (< fr. prostitution, lat. prostitutio)

PROSTITÚȚIE ~i f. Îndeletnicire practicată, de obicei, de femei, care întrețin relații sexuale cu scopul de a-și câștiga existența. [G.-D. prostituției] /<fr. prostitution

*prostituțiúne f. (lat. pro-stitutio. V. con-stituțiune). Acțiunea de a saŭ de a te prostitui, practica vĭețiĭ de prostitută. – Și -úție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prostitúție (-ți-e) s. f., art. prostitúția (-ți-a), g.-d. prostitúții, art. prostitúției

prostitúție s. f (sil. -ți-e), art. prostitúția (sil. -ți-a), g.-d. prostitúții, art. prostitúției


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROSTITÚȚIE s. (pop.) curvăsărie, curvie, (înv.) supunere.

PROSTITUȚIE s. (pop.) curvăsărie, curvie, (înv.) supunere.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PROSTITÚȚIE (< fr.) s. f. 1. Act prin care o persoană consimte, în mod obișnuit, să întrețină raporturi sexuale cu un număr nedeterminat de parteneri, în scopul procurării mijloacelor de existență; fapta comisă de persoana care procedează în acest mod; ocupația persoanei care se prostituează. ♦ Fig. Faptul de a-și vinde cinstea, de a face concesii de orice fel pentru bani sau alte interese. 2. P. sacră = ritual al fecundității practicat în culturile din Antichitate și în prezent la unele triburi din Africa, simbolizând o hierogamie destinată să atragă fertilitatea asupra unei familii sau asupra unui teritoriu dar și uniunea cu divinitatea.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A PRACTICA PROSTITUȚIA a bubui banana, a curvi, a și-o da contra cost, a face traseul / trotuarul, a ieși la maidan, a trage la calendar, a o ține pe caldarâm.

Intrare: prostituție
prostituție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prostituție
  • prostituția
plural
  • prostituții
  • prostituțiile
genitiv-dativ singular
  • prostituții
  • prostituției
plural
  • prostituții
  • prostituțiilor
vocativ singular
plural