prosie sf [At: (a. 1771) IORGA, S. D. VII, 95 / V: (înv) ~saie, (reg) ~sâie^[1], ~șie / Pl: ~ii / E: cf slv просо] 1 (Pop) Ogor arat și semănat pentru prima dată sau după ce a fost lăsat necultivat timp de mai mulți ani. 2 (Pex) Ogor nelucrat sau abia desțelenit. 3 (Pgn) Ogor. 4 (Reg; îf prosâie) Fâneață. 5 (Reg) Loc din apropiere. 6 (Mol) Moșie strămoșească.

PROSIE, prosti, s. f. (Regional) Ogor arat și semănat pentru prima dată după ce a fost lăsat nelucrat timp de doi sau trei ani. Această prosie este pămîntul cel dintîi și cel mai bun pentru grîul de toamnă. I. IONESCU, la CADE.

PROSIE ~i f. pop. Teren agricol cultivat pentru prima dată după ce a fost lăsat un anumit timp pârloagă; paragină arată. /v. sl. prosje

prosie f. loc rămas nelucrat un an sau doi, țelină arată pentru întâia oară: ovăzul se face foarte roditor și într’o prosie. [Slav. PROSO, meiu, lit. loc semănat cu meiu].

prósie f. (nsl. prosje, lan de meĭ, d. vsl. bg. rus. proso, meĭ; adică „loc semănat cu meĭ”, că’n prosie se seamănă, dacă se poate, maĭ mult meĭ. V. răsprosie). Țarină lucrată întîĭa oară saŭ după o pauză de 2-3 anĭ (V. fătăcĭune, pîrloagă, țelină). Btș. Moșie strămoșească.

prosaie^[1] sf vz prosie

prosâie^[1] sf vz prosie

proșie sf vz prosie

prosie (pop.) (desp. -si-e) s. f., art. prosia (desp. -si-a), g.-d. art. prosiei; pl. prosii, art. prosiile (desp. -si-i-)

prosie (pop.) (-si-e) s. f., art. prosia (-si-a), g.-d. art. prosiei; pl. prosii, art. prosiile (-si-i-)

prosie s. f. (sil. -si-e), art. prosia (sil. -si-a), g.-d. art. prosiei; pl. prosii, art. prosiile (sil. -si-i-)

prosie (prosii), s. f. – Pămînt desțelenit refolosit la culturi. Sl., cf. slov. prosje „cultură de mei” (Cihac, II, 295; Tiktin); meiul se semăna de obicei pentru a odihni pămîntul. În Mold.

prosie, prosii, s.f. (pop.) 1. ogor arat și semănat pentru prima dată, după ce a fost necultivat doi sau trei ani; ogor nelucrat sau abia desțelenit. 2. (reg.; în forma: prosâie) fânaț. 3. (reg.) moșie strămoșească.

Prosie v. Protasie 4.