12 definiții pentru „pronostic”   declinări

PRONOSTÍC, pronosticuri, s. n. Ipoteză, previziune referitoare la evoluția unui fapt sau fenomen din domeniul social, economic, politic, tehnologic, științific, sportiv etc., prin analiza tendințelor și conjuncturilor actuale. [Var.: (înv.) prognostíc s. n.] – Din fr. pronostic.

PRONOSTÍC, pronosticuri, s. n. Ipoteză, previziune referitoare la desfășurarea și la sfârșitul unor evenimente, al unor acțiuni, al unor întreceri sportive etc. [Var.: (rar) prognostíc s. n.] – Din fr. pronostic.

PRONOSTÍC, pronosticuri, s. n. Prezicere pe care o face cineva asupra rezultatului unei acțiuni (în special la competițiile sportive). V. previziune. Să vedem ce cai aleargă și să facem pronosticurile noastre. C. PETRESCU, C. V. 375. – Variantă: prognostíc (CARAGIALE, O. VII 444) s. n.

pronostíc (previziune) s. n., pl. pronostícuri

pronostíc (ipoteză) s. n., pl. pronostícuri

PRONOSTÍC s. v. prognoză.

PRONOSTÍC s.n. Ipoteză privitoare la desfășurarea unor evenimente viitoare, a unor dispute sportive etc. ♦ Previziune a evoluției ulterioare a unei boli. [Var. prognostic s.n. / < fr. pronostic, cf. lat. prognosticum, gr. prognostikon].

PRONOSTÍC s. n. 1. ipoteză, previziune referitoare la desfășurarea unor evenimente, întreceri sportive etc. 2. previziune a evoluției ulterioare a unei boli. (< fr. pronostic)

PRONOSTÍC ~uri n. Ipoteză emisă asupra posibilităților de desfășurare a unor evenimente, acțiuni sau fenomene, bazată pe cunoașterea împrejurărilor care le generează. /<fr. pronostic

prognostíc (sil. mf. -gnos-) / pronostíc (med.) s. n., pl. prognostícuri / pronostícuri

1) *prognóstic, -ă adj. (vgr. prognostikós, d. prógnosis, cunoaștere din ainte [!]. V. gnostic, dia-gnostic). Care anunță o boală: semne prognostice ale uneĭ boale. S. n., pl. e și urĭ (fr. pronostique). Semn prevestitor: sosirea luĭ era un răŭ prognostic. Părere exprimată pin [!] care cauțĭ să ghiceștĭ la jocurĭ, la alergărĭ de caĭ ș. a.: prognosticu era că va cîștiga. – Fals pronostíc.