2 intrări
23 de definiții
din care- explicative (15)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROMULGARE, promulgări, s. f. Acțiunea de a promulga și rezultatul ei; act prin care șeful unui stat dispune publicarea și intrarea în vigoare a unui proiect de lege votat de organul legislativ. – V. promulga.
promulgare sf [At: RUSSO, S. 155 / V: (înv) ~mulgere / Pl: ~gări / E: promulga] (Jur) Intrare în vigoare a unei legi Si: (asr) promulgație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROMULGARE, promulgări, s. f. Acțiunea de a promulga și rezultatul ei. – V. promulga.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PROMULGARE, promulgări, s. f. Acțiunea de a promulga; publicare oficială a unei noi legi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PROMULGARE s.f. Acțiunea de a promulga și rezultatul ei; promulgație. [< promulga].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROMULGA, promulg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PROMULGA, promulg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
promulga vt [At: CR (1848) 133/11 / Pzi: promulg / E: fr promulguer, lat promulgare] (Jur) 1 (C. i. proiecte de legi, decrete, hotărâri etc. ale unor state) A da caracter executoriu după votarea în parlament, atestând oficial existența prin publicare. 2 (Pex; c. i. proiecte de legi, decrete, hotărâri etc. ale unor state) A face să intre în vigoare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
promulgere sf vz promulgare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROMULGA, promulg, vb. I. Tranz. A publica (o lege, o convenție etc.) în organul oficial al statului cu formele cerute. Pravilniceasca condică a domnului Alexandru Ioan Ipsilant-voievod, cea dintîi schiță de condică civilă promulgată oficial în principatul Romîniei. ODOBESCU, S. I 272. ◊ Refl. pas. Legea noastră rurală s-a promulgat la 14 august 1864. I. IONESCU, M. 154.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PROMULGA vb. I. tr. A publica în organul oficial al statului, cu formele legale cerute, o lege, un decret etc., care intră în vigoare din acel moment. [P.i. promulg. / < lat. promulgare, cf. fr. promulguer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROMULGA vb. tr. a da caracter executoriu prin publicarea în organul oficial al statului a unui proiect de lege adoptat de forul legislativ. (< fr. promulguer, lat. promulgare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A PROMULGA promulg tranz. jur. (legi, convenții etc.) A aduce la cunoștință publică cu titlul de document executoriu. /<fr. promulguer, lat. promulgare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
promulgà v. a publica o lege cu formele cerute.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*promúlg, a -á v. tr. (lat. promulgare, var. din provulgare, a publica, a da în public, d. vulgus, vulg, popor). Public oficial o lege noŭă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*promulgațiúne f. (lat. promulgatio, -ónis). Acțiunea de a promulga. – Și -áție, dar ob. -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
promulgare s. f., g.-d. art. promulgării; pl. promulgări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
promulgare s. f., g.-d. art. promulgării; pl. promulgări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
promulgare s. f., g.-d. art. promulgării; pl. promulgări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
promulga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. promulg, 2 sg. promulgi, 3 promulgă; conj. prez. 1 sg. să promulg, 3 să promulge
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
promulga (a ~) vb., ind. prez. 3 promulgă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
promulga vb., ind. prez. 1 sg. promulg, 3 sg. și pl. promulgă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PROMULGARE s. (JUR.) (înv.) promulgație. (~ unui proiect de lege.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PROMULGARE s. (JUR.) (înv.) promulgație. (~ unui proiect de lege.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT13) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
promulgare, promulgărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a promulga și rezultatul ei; act prin care șeful unui stat dispune publicarea și intrarea în vigoare a unui proiect de lege votat de organul legislativ. DEX '09 DLRLC DNsinonime: promulgație
etimologie:
- promulga DEX '09 DEX '98 DN
promulga, promulgverb
- 1. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Pravilniceasca condică a domnului Alexandru Ioan Ipsilant-voievod, cea dintîi schiță de condică civilă promulgată oficial în principatul Romîniei. ODOBESCU, S. I 272. DLRLC
- Legea noastră rurală s-a promulgat la 14 august 1864. I. IONESCU, M. 154. DLRLC
-
etimologie:
- promulguer DEX '09 DEX '98 DN
- promulgare DEX '09 DEX '98 DN