10 definiții pentru promulgație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROMULGAȚIE, promulgații, s. f. (Jur.) Promulgare. – Din lat. promulgatio, -onis, fr. promulgation.
PROMULGAȚIE, promulgații, s. f. (Jur.) Promulgare. – Din lat. promulgatio, -onis, fr. promulgation.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
promulgație sf [At: I. GOLESCU / V: ~țiune / Pl: ~ii / E: lat promulgatio, -onis, fr promulgation, it promulgazione] (Asr) Promulgare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROMULGAȚIE s.f. (Jur.) Promulgare. [Gen. -iei. / < lat. promulgatio, fr. promulgation].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROMULGAȚIE s. f. promulgare. (< fr. promulgation, lat. promulgatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
promulgațiune sf vz promulgație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
promulgațiune f. publicațiune oficială: legile nu pot fi executate decât după promulgațiunea lor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*promulgațiúne f. (lat. promulgatio, -ónis). Acțiunea de a promulga. – Și -áție, dar ob. -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
promulgație s. f., pl. promulgații
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PROMULGAȚIE s. v. promulgare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
promulgație s. v. PROMULGARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
promulgație, promulgațiisubstantiv feminin
- 1. Promulgare. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: promulgare
etimologie:
- promulgatio, -onis DEX '09 DEX '98 DN
- promulgation DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.