2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROLETÁR, -Ă, proletari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține proletariatului, privitor la proletariat. 2. S. m. și f. Cetățean sărac din Roma antică, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută (prevăzută de lege). 3. S. m. și f. Persoană care face parte din proletariat. – Din fr. prolétaire.

PROLETÁR, -Ă, proletari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține proletariatului, privitor la proletariat. 2. S. m. și f. Cetățean sărac din Roma antică, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută (prevăzută de lege). 3. S. m. și f. Muncitor, cu un nivel de viață relativ scăzut, care, pentru a-și câștiga existența, își vinde forța de muncă pentru un salariu în general mic. – Din fr. prolétaire.

PROLETÁR1, -Ă, proletari, -e, adj. De proletariat, al proletariatului, propriu proletariatului. întinerită-i firea sub cer de primăvară. Pe drum se-nșir-o oaste: e oastea proletară. PĂUN-PINCIO, P. 93. Pe lîngă mese lunge stătea posomorită, Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită, Copii săraci și sceptici ai plebei proletare. EMINESCU, O. I 56.

PROLETÁR2, -Ă, proletari, -e, s. m. și f. 1. Muncitor salariat din societatea capitalistă, lipsit de mijloace de producție, care pentru a trăi este silit să-și vîndă forța de muncă capitalistului. Proletari din toate țările, uniți-vă! a S-au bucurat proletarii conștienți din toate țările de strălucita reușită a fraților lor. PĂUN-PINCIO, P. 113. Împărat și proletar [titlu]. EMINESCU, O. I 56. Nicăieri ideile comuniste nu nasc și nu sporesc mai mult decît în țările unde țăranii sînt reduși la starea de proletari. KOGALNICEANU, S. A. 183. 2. (în Roma antică) Cetățean sărac, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută, fixată prin lege.

PROLETÁR, -Ă adj. Referitor la proletariat, al proletarilor. // s.m. și f. 1. Om sărac din rândul cetățenilor liberi ai Romei antice, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută. 2. Muncitor salariat exploatat, lipsit de mijloace de producție și nevoit să-și vândă forța de muncă pentru a putea trăi. [< lat. proletarius, cf. fr. prolétaire].

PROLETÁR, -Ă I. adj. referitor la proletariat, care aparține proletariatului. II. s. m. f. 1. cetățean sărac, liber, din Roma antică. 2. muncitor salariat din societatea capitalistă, lipsit de mijloace de producție. (< fr. prolétaire)

PROLETÁR2 ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) (în Roma antică) Reprezentant al celei mai de jos pături a populației libere. 2) Persoană care face parte din proletariat. /<fr. prolétaire

PROLETÁR1 (~i, ~e) Care ține de proletariat; propriu proletariatului. /<fr. prolétaire

proletar m. 1. cetățean sărac din ultima clasă la Romani; 2. azi, cei ce n’au avere nici vr’o profesiune îndestul de lucrativă. ║ a. copii săraci și sceptici ai plebei proletare EM.

*proletár m. (lat. proletarius, d. *proletum, populațiune, care vine d. proles, rasă, din răd. ol, ca și abolesc, adolescent). În vechea Romă, sărac din ultima clasă, scutit de bir și considerat numaĭ din punctu de vedere a munciĭ pe care ar fi putut-o îndeplini: populațiunea Romeĭ în timpu imperĭuluĭ se compunea în mare parte din proletarĭ. Om care n’are altă avere de cît munca mînilor. Proletar intelectual, muncitor care trăĭește din munca creĭeruluĭ (scriind, vorbind, cîntînd, pictînd ș. a.). Adj. Populațiune proletară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

proletár adj. m., s. m., pl. proletári; adj. f., s. f. proletáră, pl. proletáre

proletár adj. m., s. m., pl. proletári; f sg. proletáră, pl. proletáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: proletar (adj.)
proletar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proletar
  • proletarul
  • proletaru‑
  • proleta
  • proletara
plural
  • proletari
  • proletarii
  • proletare
  • proletarele
genitiv-dativ singular
  • proletar
  • proletarului
  • proletare
  • proletarei
plural
  • proletari
  • proletarilor
  • proletare
  • proletarelor
vocativ singular
plural
Intrare: proletar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proletar
  • proletarul
  • proletaru‑
plural
  • proletari
  • proletarii
genitiv-dativ singular
  • proletar
  • proletarului
plural
  • proletari
  • proletarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)