15 definiții pentru profera proferi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROFERÁ, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [Prez. ind. și: profér] – Din fr. proférer.

PROFERÁ, proferez, vb. I. Tranz. (Livr.) A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc. [Prez. ind. și: profér] – Din fr. proférer.

profera vt [At: VALIAN, V. / V: (înv; cscj) ~feri / Pzi: ~rez, (rar) profer / E: fr proférer] (C. i. de obicei blesteme, amenințări etc.) A rosti1 cu voce ridicată Si: (grî, rar) a proferisi.

PROFERÁ, proferez, vb. I. Tranz. A rosti, a pronunța (mai ales injurii, amenințări etc.). Îi oprise vitele, proferînd înjurături răcoritoare și patriarhale. CĂLINESCU, E. 22. Mulțimea asta care cu un minut înainte proferase strigătul de «moarte!» făcu gestul de iertare. ANGHEL-IOSIF, C. L. 40. Nu mă voi plînge, nu voi profera blesteme în contra soartei și a oamenilor! CARAGIALE, O. VII 105.

PROFERÁ vb. I. tr. A spune, a rosti injurii, amenințări etc. [< fr. proférer, cf. lat. proferre – a purta înainte].

PROFERÁ vb. tr. a spune, a rosti injurii, blesteme, amenințări. (< fr. proférer)

A PROFERÁ ~éz tranz. (amenințări, blesteme, injurii) A enunța cu glas răstit. [Și profer] /<fr. proférer

proferà v. a rosti: a profera amenințări.

*profér, a v. tr. (fr. proférer, d. lat. pro-ferre. V. su-fer). Pronunț, rostesc, articulez: a profera insulte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!proferá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 profereáză

proferá vb., ind. prez. 1 sg. proferéz/profér, 3 sg. și pl. profereáză/proféră

profera (ind. prez. 3 sg. și pl. proferă)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROFERÁ vb. (grecism înv.) a proferisi. (A ~ un blestem.)

PROFERA vb. (grecism înv.) a proferisi. (A ~ un blestem.)

Intrare: profera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • profera
  • proferare
  • proferat
  • proferatu‑
  • proferând
  • proferându‑
singular plural
  • proferea
  • proferați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • proferez
(să)
  • proferez
  • proferam
  • proferai
  • proferasem
a II-a (tu)
  • proferezi
(să)
  • proferezi
  • proferai
  • proferași
  • proferaseși
a III-a (el, ea)
  • proferea
(să)
  • profereze
  • profera
  • proferă
  • proferase
plural I (noi)
  • proferăm
(să)
  • proferăm
  • proferam
  • proferarăm
  • proferaserăm
  • proferasem
a II-a (voi)
  • proferați
(să)
  • proferați
  • proferați
  • proferarăți
  • proferaserăți
  • proferaseți
a III-a (ei, ele)
  • proferea
(să)
  • profereze
  • proferau
  • profera
  • proferaseră
verb (VT1)
Surse flexiune: MDA2
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • profera
  • proferare
  • proferat
  • proferatu‑
  • proferând
  • proferându‑
singular plural
  • profe
  • proferați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • profer
(să)
  • profer
  • proferam
  • proferai
  • proferasem
a II-a (tu)
  • proferi
(să)
  • proferi
  • proferai
  • proferași
  • proferaseși
a III-a (el, ea)
  • profe
(să)
  • profere
  • profera
  • proferă
  • proferase
plural I (noi)
  • proferăm
(să)
  • proferăm
  • proferam
  • proferarăm
  • proferaserăm
  • proferasem
a II-a (voi)
  • proferați
(să)
  • proferați
  • proferați
  • proferarăți
  • proferaserăți
  • proferaseți
a III-a (ei, ele)
  • profe
(să)
  • profere
  • proferau
  • profera
  • proferaseră
proferi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

profera proferi

  • 1. livresc A rosti, a pronunța (cu voce ridicată) blesteme, amenințări etc.
    exemple
    • Îi oprise vitele, proferînd înjurături răcoritoare și patriarhale. CĂLINESCU, E. 22.
      surse: DLRLC
    • Mulțimea asta care cu un minut înainte proferase strigătul de «moarte!» făcu gestul de iertare. ANGHEL-IOSIF, C. L. 40.
      surse: DLRLC
    • Nu mă voi plînge, nu voi profera blesteme în contra soartei și a oamenilor! CARAGIALE, O. VII 105.
      surse: DLRLC

etimologie: