opțiuni
  • info

2 intrări

5 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROCLAMATOR, -OARE, proclamatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public. – Din fr. proclamateur.

PROCLAMATOR, -OARE, proclamatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public. – Din fr. proclamateur.

proclamator sm [At: NEGULICI / Pl: ~i / E: fr proclamateur] (Îdit) Persoană care anunță ceva în public.

PROCLAMATOR, -OARE adj., s.m. și f. (Cel) care face, dă o proclamație; proclamativ. [Cf. it. proclamatore].

PROCLAMATOR, -OARE adj., s. m. f. (cel) care face, dă o proclamație. (< fr. proclamateur)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

proclamator s. m., adj. m., pl. proclamatori; f. sg. și pl. proclamatoare

Intrare: proclamator (adj.)
proclamator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proclamator
  • proclamatorul
  • proclamatoru‑
  • proclamatoare
  • proclamatoarea
plural
  • proclamatori
  • proclamatorii
  • proclamatoare
  • proclamatoarele
genitiv-dativ singular
  • proclamator
  • proclamatorului
  • proclamatoare
  • proclamatoarei
plural
  • proclamatori
  • proclamatorilor
  • proclamatoare
  • proclamatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: proclamator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proclamator
  • proclamatorul
  • proclamatoru‑
plural
  • proclamatori
  • proclamatorii
genitiv-dativ singular
  • proclamator
  • proclamatorului
plural
  • proclamatori
  • proclamatorilor
vocativ singular
  • proclamatorule
plural
  • proclamatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

proclamator, proclamatoareadjectiv

  • 1. Care face, dă o proclamație. DN MDN '00
    sinonime: proclamativ
etimologie:

proclamator, proclamatorisubstantiv masculin
proclamatoare, proclamatoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public. DEX '09 DEX '98 DN MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.