2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROCLAMATÓR, -OÁRE, proclamatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public. – Din fr. proclamateur.

PROCLAMATÓR, -OÁRE, proclamatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public. – Din fr. proclamateur.

proclamator sm [At: NEGULICI / Pl: ~i / E: fr proclamateur] (Îdit) Persoană care anunță ceva în public.

PROCLAMATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care face, dă o proclamație; proclamativ. [Cf. it. proclamatore].

PROCLAMATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care face, dă o proclamație. (< fr. proclamateur)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

proclamatór s. m., adj. m., pl. proclamatóri; f. sg. și pl. proclamatoáre

Intrare: proclamator (adj.)
proclamator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proclamator
  • proclamatorul
  • proclamatoru‑
  • proclamatoare
  • proclamatoarea
plural
  • proclamatori
  • proclamatorii
  • proclamatoare
  • proclamatoarele
genitiv-dativ singular
  • proclamator
  • proclamatorului
  • proclamatoare
  • proclamatoarei
plural
  • proclamatori
  • proclamatorilor
  • proclamatoare
  • proclamatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: proclamator (s.m.)
proclamator substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proclamator
  • proclamatorul
  • proclamatoru‑
plural
  • proclamatori
  • proclamatorii
genitiv-dativ singular
  • proclamator
  • proclamatorului
plural
  • proclamatori
  • proclamatorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)