2 intrări
5 definiții
Explicative DEX
PROCLAMATOR, -OARE, proclamatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public. – Din fr. proclamateur.
PROCLAMATOR, -OARE, proclamatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public. – Din fr. proclamateur.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de oprocopiuc
 - acțiuni
 
proclamator sm [At: NEGULICI / Pl: ~i / E: fr proclamateur] (Îdit) Persoană care anunță ceva în public.
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
PROCLAMATOR, -OARE adj., s.m. și f. (Cel) care face, dă o proclamație; proclamativ. [Cf. it. proclamatore].
- sursa: DN (1986)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
PROCLAMATOR, -OARE adj., s. m. f. (cel) care face, dă o proclamație. (< fr. proclamateur)
- sursa: MDN '00 (2000)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
proclamator s. m., adj. m., pl. proclamatori; f. sg. și pl. proclamatoare
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
 Intrare: proclamator (adj.) 
  proclamator1 (adj.) adjectiv 
 |    adjectiv (A66)    Surse flexiune: DOR    |  masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
 Intrare: proclamator (s.m.) 
 |    substantiv masculin (M1)    Surse flexiune: DOR    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| vocativ | singular |  
  |  |
| plural |  
  |  ||
 * forme elidate și forme verbale lungi –  (arată)  
  Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.    
  arată: 
   proclamator, proclamatoareadjectiv  
 -  1. Care face, dă o proclamație. DN MDN '00sinonime: proclamativ
 
etimologie:
-  proclamateur MDN '00
 -  proclamatore DN
 
  proclamator, proclamatorisubstantiv masculin   proclamatoare, proclamatoaresubstantiv feminin  
 -  1. Persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public. DEX '09 DEX '98 DN MDN '00
 
etimologie:
-  proclamateur DEX '09 DEX '98 MDN '00
 -  proclamatore DN
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.