3 definiții pentru proclamator (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROCLAMATOR, -OARE adj., s.m. și f. (Cel) care face, dă o proclamație; proclamativ. [Cf. it. proclamatore].
PROCLAMATOR, -OARE adj., s. m. f. (cel) care face, dă o proclamație. (< fr. proclamateur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
proclamator s. m., adj. m., pl. proclamatori; f. sg. și pl. proclamatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: proclamator (adj.)
proclamator1 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
proclamator, proclamatoareadjectiv
- 1. Care face, dă o proclamație. DN MDN '00sinonime: proclamativ
etimologie:
- proclamateur MDN '00
- proclamatore DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.