5 definiții pentru proclamativ

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROCLAMATIV, -Ă, proclamativi, -e, adj. (Rar) Care proclamă ceva. – Proclama + suf. -(a)tiv.

PROCLAMATIV, -Ă, proclamativi, -e, adj. (Rar) Care proclamă ceva. – Proclama + suf. -(a)tiv.

proclamativ, ~ă a [At: TEODOREANU, M. III, 410 / Pl: ~i, ~e / E: proclama + -ativ] (Rar) Care proclamă ceva cu ostentație, cu vorbe goale etc.

PROCLAMATIV, -Ă adj. Cu caracter de proclamare, proclamator. [Cf. it. proclamativo].

PROCLAMATIV, -Ă adj. care proclamă ceva. (< proclama + -tiv)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

proclamativ adj. m., pl. proclamativi; f. sg. proclamativă, pl. proclamative

Intrare: proclamativ
proclamativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proclamativ
  • proclamativul
  • proclamativu‑
  • proclamati
  • proclamativa
plural
  • proclamativi
  • proclamativii
  • proclamative
  • proclamativele
genitiv-dativ singular
  • proclamativ
  • proclamativului
  • proclamative
  • proclamativei
plural
  • proclamativi
  • proclamativilor
  • proclamative
  • proclamativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

proclamativ, proclamatiadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.