5 definiții pentru proclamativ
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROCLAMATIV, -Ă, proclamativi, -e, adj. (Rar) Care proclamă ceva. – Proclama + suf. -(a)tiv.
PROCLAMATIV, -Ă, proclamativi, -e, adj. (Rar) Care proclamă ceva. – Proclama + suf. -(a)tiv.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
proclamativ, ~ă a [At: TEODOREANU, M. III, 410 / Pl: ~i, ~e / E: proclama + -ativ] (Rar) Care proclamă ceva cu ostentație, cu vorbe goale etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROCLAMATIV, -Ă adj. Cu caracter de proclamare, proclamator. [Cf. it. proclamativo].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROCLAMATIV, -Ă adj. care proclamă ceva. (< proclama + -tiv)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
proclamativ adj. m., pl. proclamativi; f. sg. proclamativă, pl. proclamative
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: proclamativ
proclamativ adjectiv
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
proclamativ, proclamativăadjectiv
- 1. Care proclamă ceva. DEX '09 DEX '98 DN MDN '00sinonime: proclamator
etimologie:
- Proclama + sufix -(a)tiv. DEX '09 DEX '98 MDN '00
- proclamativo DN