15 definiții pentru pritoci pitroci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a lăsat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. [Var.: pitrocí vb. IV] – Din bg. pretoča, sb. pretočiti. modificată

PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a așezat la fund); p. gener. a turna un lichid dintr-un vas în altul. ♦ A scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeama dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund. ♦ Fig. A muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, scr. pretočiti.

PRITOCÍ, pritocesc, vb. IV. Tranz. A turna vinul dintr-un butoi într-altul, pentru a-l limpezi după ce drojdia s-a așezat la fund; p. ext. a turna o băutură dintr-un vas într-altul. El însuși... a cumpărat [vinul] chiar din vie, el l-a pritocit, șase ani de-a rîndul, el l-a tras acum în butelii: era curat ca aurul. SLAVICI, N. I 335. Voi, chelari de bufi, Vin să-mi pritociți, Vin din nouă buți Prin oale, prin cane. TEODORESCU, P. P. 58. ♦ Fig. A schimba dintr-un loc într-altul. Mie nu mi-ai luat taxa, îi aminti Filip, pritocind banii dintr-o mînă în alta. GALAN, I 49. ♦ A scoate de mai multe ori la rînd zeama dintr-un vas cu murături sau cu varză turnînd-o de fiecare dată la loc (cu scopul de a face să se amestece bine sarea dizolvată). Pepenii se pot mura și în beci și afară... La 10 zile îi pritocim. ȘEZ. VIII 10. – Variantă: pitrocí (C. PETRESCU, R. DR. I, 29) vb. IV.

A PRITOCÍ ~ésc tranz. 1) (vinul) A trece dintr-un butoi în altul (pentru a separa de drojdie). 2) (moarea) A scoate din vas și a turna la loc de câteva ori la rând. /<bulg. pretoța, sb. pretoțiti

pritocì v. a turna dintr’un vas într’altul: a pritoci vinul. [Slav. PRITOČITI, a transvaza].

PITROCÍ vb. IV v. pritoci.

PITROCÍ vb. IV v. pritoci.

PITROCÍ vb. IV v. pritoci.

pritocésc și pretocésc v. tr. (vsl. *prĭe-točiti, a pritoci, d. točiti, a topi, a vărsa, a cĭopli la strug; sîrb. pretočiti, a pritoci. V. tocesc). Vîntur moarea ca să se acrească și să pătrundă în toate părțile de o potrivă, transvazez vinu ca să-l ĭaŭ de pe drojdie. Fig. A pritoci cele învățate, a le limpezi revăzîndu-le. – În est pitrocesc. V. răvăcesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pritocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocésc, imperf. 3 sg. pritoceá; conj. prez. 3 pritoceáscă

pritocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pritocésc, imperf. 3 sg. pritoceá; conj. prez. 3 sg. și pl. pritoceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRITOCÍ vb. 1. (reg.) a răvăci, a strecura. (A ~ vinul.) 2. v. transvaza.

PRITOCI vb. 1. (reg.) a răvăci, a strecura. (A ~ vinul.) 2. a transvaza. (A ~ un lichid.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pritocí (pritocésc, pritocít), vb. – A transvaza, a deșerta. – Var. Mold. pitroci.Mr. pitrocire. Sl. pritočiti, cuvînt citat de Miklosich, Lexicon, 685, fără sens cunoscut, dar care trebuie să-l aibă pe cel din rom., din sl. točiti „a agita”, cf. bg. pretoči, slov. pritočiti, cu același sens (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Conev 63), și bg. točammegl. tuțǫș, țuțiri „a scoate moare de varză” (Capidan 306). Pascu, I, 62, derivă în mod greșit mr. din piatră.Der. pritoacă, s. f. (vas pentru transportul strugurilor); pritoc, s. n. (pritocire); pritoceală, s. f. (transvazare).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pitrocí, pitrocésc, vb. IV (despre opinci, încălțăminte) a perfora, a găuri (cu potricala sau pitrocul) pentru a introduce nojițele sau șireturile.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pritoci, pritocesc v. t. (er.d. bărbați) 1. a avea contact sexual cu o femeie. 2. a ejacula.

Intrare: pritoci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pritoci
  • pritocire
  • pritocit
  • pritocitu‑
  • pritocind
  • pritocindu‑
singular plural
  • pritocește
  • pritociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pritocesc
(să)
  • pritocesc
  • pritoceam
  • pritocii
  • pritocisem
a II-a (tu)
  • pritocești
(să)
  • pritocești
  • pritoceai
  • pritociși
  • pritociseși
a III-a (el, ea)
  • pritocește
(să)
  • pritocească
  • pritocea
  • pritoci
  • pritocise
plural I (noi)
  • pritocim
(să)
  • pritocim
  • pritoceam
  • pritocirăm
  • pritociserăm
  • pritocisem
a II-a (voi)
  • pritociți
(să)
  • pritociți
  • pritoceați
  • pritocirăți
  • pritociserăți
  • pritociseți
a III-a (ei, ele)
  • pritocesc
(să)
  • pritocească
  • pritoceau
  • pritoci
  • pritociseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pitroci
  • pitrocire
  • pitrocit
  • pitrocitu‑
  • pitrocind
  • pitrocindu‑
singular plural
  • pitrocește
  • pitrociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pitrocesc
(să)
  • pitrocesc
  • pitroceam
  • pitrocii
  • pitrocisem
a II-a (tu)
  • pitrocești
(să)
  • pitrocești
  • pitroceai
  • pitrociși
  • pitrociseși
a III-a (el, ea)
  • pitrocește
(să)
  • pitrocească
  • pitrocea
  • pitroci
  • pitrocise
plural I (noi)
  • pitrocim
(să)
  • pitrocim
  • pitroceam
  • pitrocirăm
  • pitrociserăm
  • pitrocisem
a II-a (voi)
  • pitrociți
(să)
  • pitrociți
  • pitroceați
  • pitrocirăți
  • pitrociserăți
  • pitrociseți
a III-a (ei, ele)
  • pitrocesc
(să)
  • pitrocească
  • pitroceau
  • pitroci
  • pitrociseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)