PRISPĂ, prispe, s. f. 1. Terasă îngustă înălțată de-a lungul peretelui din față (uneori și al celor laterali) la casele țărănești, lipită cu pământ sau pardosită cu scânduri, adesea mărginită de o balustradă scundă de lemn sau de zidărie. 2. Porțiune de teren cu suprafața plană, fără denivelări (situată la diferite altitudini); platformă, tăpșan. 3. Dig rudimentar de pământ sau de lemn folosit pentru a menține nivelul apei în bălți. – Probabil din sl. *prisŭpa.

prispă sf [At: URICARIUL, V, 323/5 / V: (reg) ~scă, ~smă, ~izmă / Pl: ~pe / E: ucr приспа] 1 Parte exterioară a unei case țărănești, ca un fel de terasă îngustă și acoperită în partea de sus, construită din lut sau din pământ bătătorit, din lemn sau din piatră, de-a lungul peretelui din față și a celor laterali, adesea mărginită de o balustradă de lemn sau de zidărie și de stâlpi care susțin streașina Si: (reg) podmol, prăguș, prici³, prus, streașină, streie, supărete, taban, tălpoane, târnaț, târnăcior, vatră, vătruță. 2 (Îvr) Platformă la vagoanele de cale ferată. 3 (Olt) Tindă la o casă țărănească. 4 (Reg) Temelie la o casă țărănească. 5 Formă de relief, situată la o altitudine oarecare Si: platformă. 6 Dig rudimentar de pământ sau de lemn, folosit pentru a menține un anumit nivel al apei din bălți, lacuri etc. provenite din apele curgătoare.

PRISPĂ, prispe, s. f. 1. Un fel de terasă îngustă înălțată de-a lungul peretelui din față (uneori și al celor laterali) la casele țărănești, lipită cu pământ sau pardosită cu scânduri, adesea mărginită de o balustradă scundă de lemn sau de zidărie. 2. Porțiune de teren cu suprafața plană, fără denivelări (situată la diferite altitudini); platformă, tăpșan. 3. Dig rudimentar de pământ sau de lemn folosit pentru a menține nivelul apei în bălți. – Probabil din sl. *prisŭpa.

PRISPĂ, prispe, s. f. 1. Un fel de terasă îngustă înălțată deasupra terenului și pardosită cu scînduri sau cu lut, care se întinde de-a lungul peretelui din față (uneori și al celor laterali) la casele țărănești, fiind mărginită uneori de o balustradă de lemn sau de zidărie. Cînd am bătut cu picioarele în prispă, s-a deschis ușa și ne-a dat drumul în tindă mătușa lui Culai. SADOVEANU, N. F. 125. Pe prispă de lut, avînd furcă la brîu, Stă Vica. COȘBUC, P. II 204. Și-ți așază-o pernioară Pe prispă serile-afară. ALECSANDRI, P. P. 356. 2. Ridicătură mică de teren, de-a lungul unei coaste, al unui mal; tăpșan. Malul din dreapta se pleacă dezvălind prispe largi de pajiște. VLAHUȚĂ, la CADE. Vino-n codru la izvorul Care tremură pe prund, Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund. EMINESCU, O. I 75. 3. Baraj temporar, făcut din lemn sau din pămînt, prin care se oprește scurgerea unei gîrle într-o baltă cu pește, în timpul inundațiilor.

PRISPĂ ~e f. 1) Platformă îngustă de pământ, făcută de-a lungul peretelui din față (și al celor laterali) al unei case țărănești. 2) Fâșie plană de teren de-a lungul unui povârniș sau al unui mal. /<ucr. prispa

prispă f. pat de pământ bătătorit din lungul peretelui din față (la o casă țărănească). [Slav. PRISŬPA, ridicătură de pământ].

príspă f., pl. e (vsl. prisŭpa, id.; bg. prĭespa, avalanșă; rut. prispa, prispă; pol. przyspa, dună. V. nisip). Tîrnaț, terață îngustă în fața caseĭ (orĭ și pin prejur). La casele țărăneștĭ e o simplă bancă de lut, la altele e și chear o adevărată terață orĭ verandă. – În Serbia prismă. V. podmol, trotuar, refugiŭ.

priscă sf vz prispă

prismă² sf vz prispă

prizmă² sf vz prispă

prísmă, V. prispă.

prispă s. f., g.-d. art. prispei; pl. prispe

prispă s. f., g.-d. art. prispei; pl. prispe

prispă s. f., g.-d. art. prispei; pl. prispe

PRISPĂ s. 1. (reg.) mal, prăguș, prus, streașină, streie, taban, tălpoane (pl.), târnaț, vatră, (Transilv.) podmol, (prin Maram.) prici, (Transilv.) supărete, (Maram.) șatră. (~ a unei case țărănești.) 2. v. platformă.

PRISPĂ s. 1. (reg.) mal, prăguș, prus, streașină, streie, taban, tălpoane (pl.), tîrnaț, vatră, (Transilv.) podmol, (prin Maram.) prici, (Transilv.) supărete, (Maram.) șatră. (~ a unei case țărănești.) 2. (GEOGR.) platformă, tăpșan.

prispă (prispe), s. f. – Un fel de terasă îngustă de-a lungul fațadei caselor țărănești. Sl. (bg.) prisŭpa „terasament”, cf. bg. prĕspa „avalanșă”, ceh. pŕispa „dună” (Cihac, II, 213; Tiktin; Conev 80).

prispă, prispe s. f. scaun înalt așezat lângă bar.

spanac pe prispă! expr. (intl.) nu spui nimic!