23 de definiții pentru prinț prens (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRINȚ, prinți, s. m. Principe. ◊ Expr. A trăi ca un prinț = a trăi o viață extrem de îmbelșugată. – Din fr. prince, germ. Prinz.

PRINȚ, prinți, s. m. Principe. ◊ Expr. A trăi ca un prinț = a trăi o viață extrem de îmbelșugată. – Din fr. prince, germ. Prinz.

prinț sm [At: RÂND. JUD. pref 3/8 / V: (înv) prens / Pl: ~i / E: ger Prinz, rs принц; fr prince] 1 Titlu purtat de conducătorul unui principat și de membrii unor familii princiare, regale sau imperiale Si: principe (1). 2 Persoană care are titlu de prinț (1) Si: principe (2). 3 (Îe) A trăi ca un ~ A avea de toate din belșug.

PRINȚ, prinți, s. m. Principe. Dar dintr-al prinților șirag, Cîți au trecut al casei prag, De bună seamă cel mai drag A fost ales. COȘBUC, P. I 54. Alungat-o-ai pe dînsa, ca departe de părinți, în coliba împietrită ea să nascun pin de prinț. EMINESCU, O. I 83. Încă înainte de 1290... se aflau prinți romîni, între care, la 1247, imnul numit Litovoi și altul Seneslav. BĂLCESCU, O. I 136. ◊ Prinț-consort v. consort. Prinț moștenitor v. moștenitor.Expr. A trăi ca un prinț = a trăi foarte bine, a avea de toate din belșug.

PRINȚ s.m. Principe. [Cf. germ. Prinz, fr. prince].

PRINȚ s. m. principe (3). (< germ. Prinz, fr. prince)

PRINȚ ~i m. 1) (în unele state; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător al unui principat; principe. 2) Descendent al unei familii regale sau imperiale; principe. ◊ ~ moștenitor prinț care urmează să se urce pe tron după moartea suveranului. /<fr. prince, germ. Prinz

prinț m. principe: un prinț frumos și tinerel COȘBUC. [Nemț. PRINZ].

*prinț m. (rus. princ, d. germ. prinz, care vine d. fr. prince, lat. princeps, principis). Principe. Parcă-ĭ prințu, par’că cine știe cine-ĭ (vorbind de unu care face pe marele)!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRINȚ s. principe, (înv.) beizadea, crăișor.

prință s. v. DOMNIȚĂ. PRINCIPESĂ. PRINȚESĂ.

PRINȚE s. domniță, principesă, (reg.) prință, prințoaică.

prințoaică s. v. DOMNIȚĂ. PRINCIPESĂ. PRINȚESĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

prinț (prinți), s. m. – Principe, domnitor. Germ. Prinz, fr. prince. Este dubletul lui principe, s. m., din it. principe, der. principesă, s. f., din it. principessa.Der. prințesă, s. f., din fr. princesse, germ. Prinzessin; princiar, adj., din fr. princiaire; principat, s. n., din lat. principatus.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PRINȚUL CHARLES v. Prince Charles.

PRINȚUL DE WALES v. Prince of Wales.

arată toate definițiile

Intrare: prinț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pri
  • prințul
  • prințu‑
plural
  • prinți
  • prinții
genitiv-dativ singular
  • pri
  • prințului
plural
  • prinți
  • prinților
vocativ singular
plural
prens
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)