PRIDIDI, prididesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti.

prididi [At: PSALT. HUR. 35^r/1 / V: (îrg) ~dădi, ~dedi, (înv) prădădi, (reg) ~dudi / Pzi: ~desc / E: slv прѣдати] 1 vt (Înv; îf pridădi) A preda în mâinile cuiva. 2-3 vtr (Iuz; îf prădădi, pridădi) A se dărui. 4 vt (Înv; îf pridădi) A cuceri. 5 vt (Pop) A învinge. 6 vt (Rar) A stăpâni. 7 vt (Pop) A năpădi. 8-9 vit (Rar; d. lacrimi, sânge) A podidi. 10-14 vti (Îcn) A (nu) fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt Si: a răzbi, (pop) a dovedi, (reg) a puclui.

PRIDIDI, prididesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti.

PRIDIDI, prididesc, vb. IV. Tranz. 1. (Mai ales în construcții negative sau restrictive) A putea realiza ceva, a fi în stare să ducă la capăt, a răzbi, a birui (cu o muncă). Patru mini tinere și zdravene n-ar fi putut prididi atîta lucru cît dovedea el cu o mînă și jumătate. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 89. Tinerii spun ce furtuni au prididit, ce fete din Triest au înduplecat, și cîți delfini au întrecut la înot. DELAVRANCEA, S. 65. Femeile... cară [grîul] cu sacii la movilă, unde de-abia îl pot prididi, în patru mașini de vînturat. VLAHUȚĂ, O. A. 368. ◊ Intranz. Popii de la patru biserici abia pridideau cu îngropările. STANCU, D. 384. Serdăreasa Zinca nu mai prididește de grija mesei și a întrebărilor de tot soiul. CAMIL PETRESCU, O. I 326. 2. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. Sosirea alegerilor parlamentare nu mai este depărtată. Ca mîine ne vor prididi cu întrunirile lor zgomotoase. DEMETRESCU, O. 197. ◊ (Subiectul este un abstract) Inima îmi era mai ușoară și mai prididită de frumusețea firii. GALACTION, O. I 209. Gînduri fericite o pridideau și, din întunericul tihnit al odăii, se revărsa asupră-i un farmec cald. VLAHUȚĂ, O. A. 103. Dorul cînd mă prididește, Nici un timp nu mă oprește. TEODORESCU, P. P. 274. ◊ (Poetic) Uriașii munți... erau acum blajini, tihniți și prididiți de soare. GALACTION, O. I 155. 3. (Popular) A birui, a învinge într-o luptă; a înfrînge, a doborî, a răpune. Se apucară și ei să scoată apa din corabie, dar nu puteau prididi pe dracul. MARIAN, INS. 405. ♦ A stăpîni, a opri. Apropiindu-se de casă, Maria Sandului nu-și mai putu prididi plînsul. DELAVRANCEA, la CADE. – Variante: (învechit) pridedi (GHICA, S. A. 61), pridudi (PAMFILE, A. R. 265) vb. IV.

A PRIDIDI ~esc tranz. 1) (mai ales în construcții negative) A reuși în realizarea unei acțiuni; a dovedi. De abia ~ea. 2) (persoane) A face să fie copleșit; a copleși; a asalta. ~ cu întrebările. 3) rar A înfrânge într-o luptă sau într-o încercare; a birui; a învinge. ◊ A-și ~ plânsul a-și stăpâni plânsul. /<sl. pridati

prididí v. 1. a copleși: mă prididi somnul; 2. a da zor: a prididi cu cereri; 3. a da de căpătâiu, a ajunge: d’abia am prididit să citesc. [Vechiu-rom. pridădí, a supune («pridădi subt mâna lui țări multe», Moxa): de origină necunoscută (v. podidì)].

prădădi v vz prididi

pridădi v vz prididi

pridedi v vz prididi

pridudi v vz prididi

PRIDEDI vb. IV v. prididi.

PRIDUDI vb. IV v. prididi.

prădădésc, V. pridădesc.

pridădésc v. tr. (vsl. prĭedati, imperf. -dadĭeahŭ. V. prididesc). Vechĭ. Predaŭ, daŭ în mîna cuĭva. Supun. – Și pred- și prăd-.

prididésc v. tr. (din pridădesc). Munt. Fam. Copleșesc, dobor, înving, răpun: boala, somnu l-a prididit. Ĭes la capăt, termin bine: de abea am prididit atîta muncă. Daŭ zor, năpădesc: m’aŭ prididit toțĭ cu cererĭ. – Și -edesc. În Serbia prididesc, podidesc.

prididi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididesc, 3 sg. prididește, imperf. 1 pridideam; conj. prez. 1 sg. să prididesc, 3 să prididească

prididi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididesc, imperf. 3 sg. prididea; conj. prez. 3 să prididească

prididi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididesc, imperf. 3 sg. prididea; conj. prez. 3 sg. și pl. prididească

PRIDIDI vb. v. bate, birui, copleși, covârși, cuceri, cuprinde, împovăra, înfrânge, întrece, învinge, năpădi, ocupa, opri, răzbi, reține, stăpâni, subjuga, supune.

PRIDIDI vb. a dovedi, a răzbi, (reg.) a joi, (Transilv. și Bucov.) a puclui, (grecism înv.) a proftaxi. (Abia mai ~ cu lucrul.)

prididi vb. v. BATE. BIRUI. COPLEȘI. COVÎRȘI. CUCERI. CUPRINDE. ÎMPOVĂRA. ÎNFRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. NĂPĂDI. OCUPA. OPRI. RĂZBI. REȚINE. STĂPÎNI. SUBJUGA. SUPUNE.

PRIDIDI vb. a dovedi, a răzbi, (reg.) a joi, (Transilv. și Bucov.) a puclui, (grecism înv.) a proftaxi. (Abia mai ~ cu lucrul.)

PRIDĂDI vb. v. consacra, da, dărui, dedica, destina, devota, hărăzi, închina, încredința, înmâna, întinde, preda, remite, transmite.

pridădi vb. v. CONSACRA. DA. DĂRUI. DEDICA. DESTINA. DEVOTA. HĂRĂZI. ÎNCHINA. ÎNCREDINȚA. ÎNMÎNA. ÎNTINDE. PREDA. REMITE. TRANSMITE.

prididi (prididesc, prididit), vb. – 1. (Înv.) A înmîna, a da. – 2. (Înv.) A supune, a ocupa, a domina. – 3. A asalta, a năpădi, a învinge. – 4. A stăpîni, a opri. – 5. A înfrunta, a rezista. – Var. înv. pridădi. Sl. prĕdati, imperf. – dadjĕchŭ (Tiktin), cf. preda. Candrea, II, 219 pornea greșit de la podidi.

prididi, prididesc v. i. (reg.) a simți nevoia imperioasă de a urina.