13 definiții pentru prididi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti.

PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti.

A PRIDIDÍ ~ésc tranz. 1) (mai ales în construcții negative) A reuși în realizarea unei acțiuni; a dovedi. De abia ~ea. 2) (persoane) A face să fie copleșit; a copleși; a asalta. ~ cu întrebările. 3) rar A înfrânge într-o luptă sau într-o încercare; a birui; a învinge. ◊ A-și ~ plânsul a-și stăpâni plânsul. /<sl. pridati

prididí v. 1. a copleși: mă prididi somnul; 2. a da zor: a prididi cu cereri; 3. a da de căpătâiu, a ajunge: d’abia am prididit să citesc. [Vechiu-rom. pridădí, a supune («pridădi subt mâna lui țări multe», Moxa): de origină necunoscută (v. podidì)].

prididésc v. tr. (din pridădesc). Munt. Fam. Copleșesc, dobor, înving, răpun: boala, somnu l-a prididit. Ĭes la capăt, termin bine: de abea am prididit atîta muncă. Daŭ zor, năpădesc: m’aŭ prididit toțĭ cu cererĭ. – Și -edesc. În Serbia prididesc, podidesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prididí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 pridideáscă

prididí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 sg. și pl. pridideáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRIDIDÍ vb. v. bate, birui, copleși, covârși, cuceri, cuprinde, împovăra, înfrânge, întrece, învinge, năpădi, ocupa, opri, răzbi, reține, stăpâni, subjuga, supune.

PRIDIDÍ vb. a dovedi, a răzbi, (reg.) a joi, (Transilv. și Bucov.) a puclui, (grecism înv.) a proftaxi. (Abia mai ~ cu lucrul.)

prididi vb. v. BATE. BIRUI. COPLEȘI. COVÎRȘI. CUCERI. CUPRINDE. ÎMPOVĂRA. ÎNFRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. NĂPĂDI. OCUPA. OPRI. RĂZBI. REȚINE. STĂPÎNI. SUBJUGA. SUPUNE.

PRIDIDI vb. a dovedi, a răzbi, (reg.) a joi, (Transilv. și Bucov.) a puclui, (grecism înv.) a proftaxi. (Abia mai ~ cu lucrul.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

prididí (prididésc, prididít), vb.1. (Înv.) A înmîna, a da. – 2. (Înv.) A supune, a ocupa, a domina. – 3. A asalta, a năpădi, a învinge. – 4. A stăpîni, a opri. – 5. A înfrunta, a rezista. – Var. înv. pridădi. Sl. prĕdati, imperf.dadjĕchŭ (Tiktin), cf. preda. Candrea, II, 219 pornea greșit de la podidi.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

prididi, prididesc v. i. (reg.) a simți nevoia imperioasă de a urina.

Intrare: prididi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prididi
  • prididire
  • prididit
  • prididitu‑
  • prididind
  • prididindu‑
singular plural
  • prididește
  • prididiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prididesc
(să)
  • prididesc
  • pridideam
  • prididii
  • prididisem
a II-a (tu)
  • prididești
(să)
  • prididești
  • pridideai
  • prididiși
  • prididiseși
a III-a (el, ea)
  • prididește
(să)
  • prididească
  • prididea
  • prididi
  • prididise
plural I (noi)
  • prididim
(să)
  • prididim
  • pridideam
  • prididirăm
  • prididiserăm
  • prididisem
a II-a (voi)
  • prididiți
(să)
  • prididiți
  • pridideați
  • prididirăți
  • prididiserăți
  • prididiseți
a III-a (ei, ele)
  • prididesc
(să)
  • prididească
  • pridideau
  • prididi
  • prididiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)