25 de definiții pentru prididi prădădi pridădi pridedi pridudi (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti.

prididi [At: PSALT. HUR. 35r/1 / V: (îrg) ~dădi, ~dedi, (înv) prădădi, (reg) ~dudi / Pzi: ~desc / E: slv прѣдати] 1 vt (Înv; îf pridădi) A preda în mâinile cuiva. 2-3 vtr (Iuz; îf prădădi, pridădi) A se dărui. 4 vt (Înv; îf pridădi) A cuceri. 5 vt (Pop) A învinge. 6 vt (Rar) A stăpâni. 7 vt (Pop) A năpădi. 8-9 vit (Rar; d. lacrimi, sânge) A podidi. 10-14 vti (Îcn) A (nu) fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt Si: a răzbi, (pop) a dovedi, (reg) a puclui.

PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti.

PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. Tranz. 1. (Mai ales în construcții negative sau restrictive) A putea realiza ceva, a fi în stare să ducă la capăt, a răzbi, a birui (cu o muncă). Patru mini tinere și zdravene n-ar fi putut prididi atîta lucru cît dovedea el cu o mînă și jumătate. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 89. Tinerii spun ce furtuni au prididit, ce fete din Triest au înduplecat, și cîți delfini au întrecut la înot. DELAVRANCEA, S. 65. Femeile... cară [grîul] cu sacii la movilă, unde de-abia îl pot prididi, în patru mașini de vînturat. VLAHUȚĂ, O. A. 368. ◊ Intranz. Popii de la patru biserici abia pridideau cu îngropările. STANCU, D. 384. Serdăreasa Zinca nu mai prididește de grija mesei și a întrebărilor de tot soiul. CAMIL PETRESCU, O. I 326. 2. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. Sosirea alegerilor parlamentare nu mai este depărtată. Ca mîine ne vor prididi cu întrunirile lor zgomotoase. DEMETRESCU, O. 197. ◊ (Subiectul este un abstract) Inima îmi era mai ușoară și mai prididită de frumusețea firii. GALACTION, O. I 209. Gînduri fericite o pridideau și, din întunericul tihnit al odăii, se revărsa asupră-i un farmec cald. VLAHUȚĂ, O. A. 103. Dorul cînd mă prididește, Nici un timp nu mă oprește. TEODORESCU, P. P. 274. ◊ (Poetic) Uriașii munți... erau acum blajini, tihniți și prididiți de soare. GALACTION, O. I 155. 3. (Popular) A birui, a învinge într-o luptă; a înfrînge, a doborî, a răpune. Se apucară și ei să scoată apa din corabie, dar nu puteau prididi pe dracul. MARIAN, INS. 405. ♦ A stăpîni, a opri. Apropiindu-se de casă, Maria Sandului nu-și mai putu prididi plînsul. DELAVRANCEA, la CADE. – Variante: (învechit) pridedí (GHICA, S. A. 61), pridudí (PAMFILE, A. R. 265) vb. IV.

A PRIDIDÍ ~ésc tranz. 1) (mai ales în construcții negative) A reuși în realizarea unei acțiuni; a dovedi. De abia ~ea. 2) (persoane) A face să fie copleșit; a copleși; a asalta. ~ cu întrebările. 3) rar A înfrânge într-o luptă sau într-o încercare; a birui; a învinge. ◊ A-și ~ plânsul a-și stăpâni plânsul. /<sl. pridati

prididí v. 1. a copleși: mă prididi somnul; 2. a da zor: a prididi cu cereri; 3. a da de căpătâiu, a ajunge: d’abia am prididit să citesc. [Vechiu-rom. pridădí, a supune («pridădi subt mâna lui țări multe», Moxa): de origină necunoscută (v. podidì)].

PRIDEDÍ vb. IV v. prididi.

PRIDUDÍ vb. IV v. prididi.

pridădésc v. tr. (vsl. prĭedati, imperf. -dadĭeahŭ. V. prididesc). Vechĭ. Predaŭ, daŭ în mîna cuĭva. Supun. – Și pred- și prăd-.

prididésc v. tr. (din pridădesc). Munt. Fam. Copleșesc, dobor, înving, răpun: boala, somnu l-a prididit. Ĭes la capăt, termin bine: de abea am prididit atîta muncă. Daŭ zor, năpădesc: m’aŭ prididit toțĭ cu cererĭ. – Și -edesc. În Serbia prididesc, podidesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prididí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 pridideáscă

prididí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 sg. și pl. pridideáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRIDIDÍ vb. v. bate, birui, copleși, covârși, cuceri, cuprinde, împovăra, înfrânge, întrece, învinge, năpădi, ocupa, opri, răzbi, reține, stăpâni, subjuga, supune.

PRIDIDÍ vb. a dovedi, a răzbi, (reg.) a joi, (Transilv. și Bucov.) a puclui, (grecism înv.) a proftaxi. (Abia mai ~ cu lucrul.)

PRIDIDI vb. a dovedi, a răzbi, (reg.) a joi, (Transilv. și Bucov.) a puclui, (grecism înv.) a proftaxi. (Abia mai ~ cu lucrul.)

arată toate definițiile

Intrare: prididi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prididi
  • prididire
  • prididit
  • prididitu‑
  • prididind
  • prididindu‑
singular plural
  • prididește
  • prididiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prididesc
(să)
  • prididesc
  • pridideam
  • prididii
  • prididisem
a II-a (tu)
  • prididești
(să)
  • prididești
  • pridideai
  • prididiși
  • prididiseși
a III-a (el, ea)
  • prididește
(să)
  • prididească
  • prididea
  • prididi
  • prididise
plural I (noi)
  • prididim
(să)
  • prididim
  • pridideam
  • prididirăm
  • prididiserăm
  • prididisem
a II-a (voi)
  • prididiți
(să)
  • prididiți
  • pridideați
  • prididirăți
  • prididiserăți
  • prididiseți
a III-a (ei, ele)
  • prididesc
(să)
  • prididească
  • pridideau
  • prididi
  • prididiseră
prădădi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pridădi
  • pridădire
  • pridădit
  • pridăditu‑
  • pridădind
  • pridădindu‑
singular plural
  • pridădește
  • pridădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pridădesc
(să)
  • pridădesc
  • pridădeam
  • pridădii
  • pridădisem
a II-a (tu)
  • pridădești
(să)
  • pridădești
  • pridădeai
  • pridădiși
  • pridădiseși
a III-a (el, ea)
  • pridădește
(să)
  • pridădească
  • pridădea
  • pridădi
  • pridădise
plural I (noi)
  • pridădim
(să)
  • pridădim
  • pridădeam
  • pridădirăm
  • pridădiserăm
  • pridădisem
a II-a (voi)
  • pridădiți
(să)
  • pridădiți
  • pridădeați
  • pridădirăți
  • pridădiserăți
  • pridădiseți
a III-a (ei, ele)
  • pridădesc
(să)
  • pridădească
  • pridădeau
  • pridădi
  • pridădiseră
pridedi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pridudi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)