13 definiții pentru prididi

PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti.

PRIDIDÍ, prididesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. ♦ Fig. A stăpâni; a opri. – Din sl. prideti.

prididí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 pridideáscă

PRIDIDÍ vb. v. bate, birui, copleși, covârși, cuceri, cuprinde, împovăra, înfrânge, întrece, învinge, năpădi, ocupa, opri, răzbi, reține, stăpâni, subjuga, supune.

PRIDIDÍ vb. a dovedi, a răzbi, (reg.) a joi, (Transilv. și Bucov.) a puclui, (grecism înv.) a proftaxi. (Abia mai ~ cu lucrul.)

prididí (prididésc, prididít), vb.1. (Înv.) A înmîna, a da. – 2. (Înv.) A supune, a ocupa, a domina. – 3. A asalta, a năpădi, a învinge. – 4. A stăpîni, a opri. – 5. A înfrunta, a rezista. – Var. înv. pridădi. Sl. prĕdati, imperf.dadjĕchŭ (Tiktin), cf. preda. Candrea, II, 219 pornea greșit de la podidi.

A PRIDIDÍ ~ésc tranz. 1) (mai ales în construcții negative) A reuși în realizarea unei acțiuni; a dovedi. De abia ~ea. 2) (persoane) A face să fie copleșit; a copleși; a asalta. ~ cu întrebările. 3) rar A înfrânge într-o luptă sau într-o încercare; a birui; a învinge. ◊ A-și ~ plânsul a-și stăpâni plânsul. /<sl. pridati

prididí v. 1. a copleși: mă prididi somnul; 2. a da zor: a prididi cu cereri; 3. a da de căpătâiu, a ajunge: d’abia am prididit să citesc. [Vechiu-rom. pridădí, a supune («pridădi subt mâna lui țări multe», Moxa): de origină necunoscută (v. podidì)].

prididésc v. tr. (din pridădesc). Munt. Fam. Copleșesc, dobor, înving, răpun: boala, somnu l-a prididit. Ĭes la capăt, termin bine: de abea am prididit atîta muncă. Daŭ zor, năpădesc: m’aŭ prididit toțĭ cu cererĭ. – Și -edesc. În Serbia prididesc, podidesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

prididí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prididésc, imperf. 3 sg. pridideá; conj. prez. 3 sg. și pl. pridideáscă

prididi vb. v. BATE. BIRUI. COPLEȘI. COVÎRȘI. CUCERI. CUPRINDE. ÎMPOVĂRA. ÎNFRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. NĂPĂDI. OCUPA. OPRI. RĂZBI. REȚINE. STĂPÎNI. SUBJUGA. SUPUNE.

PRIDIDI vb. a dovedi, a răzbi, (reg.) a joi, (Transilv. și Bucov.) a puclui, (grecism înv.) a proftaxi. (Abia mai ~ cu lucrul.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

prididi, prididesc v. i. (reg.) a simți nevoia imperioasă de a urina.

Intrare: prididi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prididi
  • prididire
  • prididit
  • prididitu‑
  • prididind
  • prididindu‑
singular plural
  • prididește
  • prididiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prididesc
(să)
  • prididesc
  • pridideam
  • prididii
  • prididisem
a II-a (tu)
  • prididești
(să)
  • prididești
  • pridideai
  • prididiși
  • prididiseși
a III-a (el, ea)
  • prididește
(să)
  • prididească
  • prididea
  • prididi
  • prididise
plural I (noi)
  • prididim
(să)
  • prididim
  • pridideam
  • prididirăm
  • prididiserăm
  • prididisem
a II-a (voi)
  • prididiți
(să)
  • prididiți
  • pridideați
  • prididirăți
  • prididiserăți
  • prididiseți
a III-a (ei, ele)
  • prididesc
(să)
  • prididească
  • pridideau
  • prididi
  • prididiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)