19 definiții pentru pricopseală procopseală prăcopseală precopseală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRICOPSEÁLĂ, pricopseli, s. f. (Pop.) 1. Situație materială bună, bunăstare, bogăție; câștig, profit (fără muncă), chilipir. ♦ (Ir.) Ispravă, scofală. 2. Știință de carte, învățătură. ◊ Expr. A lua (sau a avea, a da) pe cineva pe (sau spre) pricopseală = a lua (sau a avea, a da) pe cineva ca ucenic, ca elev. [Var.: procopseálă s. f.] – Pricopsi + suf. -eală.

PRICOPSEÁLĂ, pricopseli, s. f. (Pop.) 1. Situație materială bună, bunăstare, bogăție; câștig, profit (fără muncă), chilipir. ♦ (Ir.) Ispravă, scofală. 2. Știință de carte, învățătură. ◊ Expr. A lua (sau a avea, a da) pe cineva pe (sau spre) pricopseală = a lua (sau a avea, a da) pe cineva ca ucenic, ca elev. [Var.: procopseálă s. f.] – Pricopsi + suf. -eală.

pricopsea sf [At: NECULCE, L. 66 / V: proc~, (înv) prăc~, prec~ / Pl: ~eli / E: pricopsi + -eală] 1 (Înv) Știință de carte Si: învățătură. 2-3 (Înv; îe) A lua (sau a da, a avea) pe cineva pe (sau spre, de) ~ A lua (sau a da) pe cineva ca ucenic, ca elev. 4 (Pop) Situație materială bună Si: bogăție, bunăstare. 5 (Pop) Câștig obținut prin mijloace abuzive, incorecte Si: chilipir. 6 (Înv; irn; determinat de „mare”, „nici o” etc.) Faptă dusă până la capăt. 7 (Înv; irn; determinat de „mare”, „nici o” etc.) Consecință a unui fapt Si: folos, ispravă, lucru, treabă, (fam) scofală, (reg) pricoapsă.

PRICOPSEÁLĂ s. f. v. procopseală.

PROCOPSEÁLĂ s. f. v. pricopseală.

PROCOPSEÁLĂ s. f. v. pricopseală.

PROCOPSEÁLĂ, procopseli, s. f. 1. Cîștig, profit (mai ales fără muncă, fără eforturi), chilipir; bogăție, situație bună. Umblînd după procopseală prin lume, am fost oștean în leafă la domnia Moldovei. SADOVEANU, N. P. 10. Dar lațul diavolesc astfel se înnoda pe sufletul celui ce rîvnise procopseală necurată că acesta își sărea din minți. GALACTION, O. I 44. ◊ (Ironic) Crezi că e o mare nenorocire că ai rămas șchiop. – Plăcut nu e. – Putea să-ți lipsească procopseală asta. STANCU, D. 321. ♦ Ispravă. Îți dau și ție voie, să vedem ce procopseală ai să-mi faci. ISPIRESCU, L. 15. 2. Știință de carte, învățătură. Puse de gînd ca pe fiul său să-l dea să învețe toate meseriile și toată procopseală cărturarilor. ISPIRESCU, L. 366. Nu voia să-l întreacă alții nici în bogăție, nici în procopseală. id. ib. 105. ◊ Expr. A lua (sau a da, a avea) pe cineva pe (sau spre) procopseală = a lua (a da, a avea) pe cineva la învățătură sau la deprinderea unui meșteșug. Pentru asta vă plătesc eu simbrie? Pentru asta vă am eu la mine pe procopseală? ISPIRESCU, L. 44. Se găsea acuma luat pe procopseală de frate-său. CARAGIALE, O. III 10. – Variante: procopsálă (ALECSANDRI, T. 1234, DRĂGHICI, R. 4), pricopseálă s. f.

PROCOPSEÁLĂ ~éli f. 1) v. A PROCOPSI și A SE PROCOPSI. 2) Știință de carte; învățătură. [Var. pricopseală] /a (se) pricopsi + suf. ~eală

procopseală f. 1. știință: învețe toate meseriile și toată procopseala cărturarilor ISP.; 2. învățătură: la dat la meșteșug spre procopseală; 3. (ironic) erudițiune: mare procopseală! 4. folos, treabă: ce mai procopseală!

procopseálă și (est) pricopseálă f., pl. elĭ. Fam. Acțiunea de a saŭ de a te procopsi. Stare superioară, pozițiunea omuluĭ procopsit. Știință, învățătură: procopseala cărturarilor. Folos, avantaj: nicĭ o procopseală! Mare procopseală! Ce maĭ procopseală! Halal procopseală!, expresiunĭ ironice față de nereușite. V. scofală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!pricopseálă/procopseálă (pop.) s. f., g.-d. art. pricopsélii/procopsélii; pl. pricopséli/procopséli

procopseálă/pricopseálă s. f., g.-d. art. procopsélii/pricopsélii, pl. procopséli/pricopséli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRICOPSEÁLĂ s. v. agoniseală, agonisire, agonisită, belșug, bogăție, bunăstare, carte, cultură, cunoștințe, economie, instrucție, ispravă, învățătură, pregătire, prosperitate, studii, treabă.

PRICOPSEA s. afacere, avantaj, chilipir, cîștig, folos, profit, (Transilv. și Maram.) haznă, (fam. și ir.) scofală. (Nu e nici o ~ să...)

pricopsea s. v. AGONISEALĂ. AGONISIRE. AGONISITĂ. BELȘUG. BOGĂȚIE. BUNĂSTARE. CARTE. CULTURĂ. CUNOȘTINȚE. ECONOMIE. INSTRUCȚIE. ISPRAVĂ. ÎNVĂȚĂTURĂ. PREGĂTIRE. PROSPERITATE. STUDII. TREABĂ.

Intrare: pricopseală
pricopseală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pricopsea
  • pricopseala
plural
  • pricopseli
  • pricopselile
genitiv-dativ singular
  • pricopseli
  • pricopselii
plural
  • pricopseli
  • pricopselilor
vocativ singular
plural
procopseală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • procopsea
  • procopseala
plural
  • procopseli
  • procopselile
genitiv-dativ singular
  • procopseli
  • procopselii
plural
  • procopseli
  • procopselilor
vocativ singular
plural
prăcopseală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
precopseală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.