2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pricinui [At: R. GRECEANU, ap. CM, II, 188 / V: (înv) ~ițin~ / Pzi: ~esc / E: pricină + -ui] 1 vt A fi cauza a ceva Si: a prilejui, a produce, a provoca, (rar) a prileji, (înv) a pricini (1). 2 vrr (Îrg) A se certa. 3 vrr (Îrg) A se încăiera. 4 vrr (Îrg; spc) A se judeca. 5 vt (Înv) A pretexta. 6-7 vri (Îvr) A i se năzări.

PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui.

PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui.

PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A cauza, a produce, a provoca, a prilejui. Dar nu pricinuiește nimănui nici un rău. C. PETRESCU, C. V. 227. Mi-a pricinuit încă tot atîta bucurie constatarea că nu ai uitat făgăduiala. BRĂTESCU-VOINEȘTI, E. 31. Va răspunde acela care, prin nesocotita-i purtare, a pricinuit această ruptură. CARAGIALE, O. III 90. 2. Refl. reciproc. (Regional) A se certa, a se încăiera; a se prici. Am aflat pe vărul Culiță și pe cumătrul Pahon pricinuindu-se la birt și-am voit să-i despart. RETEGANUL, P. IV 24.

A PRICINUÍ ~iésc tranz. (procese, acțiuni, stări etc.) A face să se producă; a provoca; a cauza; a aduce; a cășuna. ~ daune. /pricină + suf. ~ui

pricinuĭésc v. tr. (d. pricină). Cauzez: vestea ĭ-a pricinuit mare bucurie saŭ întristare. Vechĭ. Pretextez, motivez. V. refl. Mă pricesc, mă cert.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pricinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 să pricinuiáscă

pricinuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pricinuiáscă

pricinui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiesc, conj. pricinuiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRICINUÍ vb. v. certa, invoca, învrăjbi, judeca, pretexta, supăra.

PRICINUÍ vb. 1. v. provoca. 2. v. stârni. 3. a cauza, a crea, a da, a determina, a face, a produce, a provoca, a stârni. (Injecția i-a ~ o senzație de înviorare.) 4. v. aduce.

PRICINUI vb. 1. a cauza, a produce, a provoca, (pop.) a cășuna, (înv.) a trage. (A ~ cuiva un necaz.) 2. a cauza, a declanșa, a determina, a dezlănțui, a genera, a isca, a naște, a prilejui, a produce, a provoca, a stîrni, (înv. și reg.) a scorni, (înv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a ~ discuții aprinse.) 3. a cauza, a crea, a da, a determina, a face, a produce, a provoca, a stîrni. (Injecția i-a ~ o senzație de înviorare.) 4. a aduce, a cauza, a produce, a provoca. (A ~ mari daune întreprinderii.)

pricinui vb. v. CERTA. INVOCA. ÎNVRĂJBI. JUDECA. PRETEXTA. SUPĂRA.

Intrare: pricinuit
pricinuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pricinuit
  • pricinuitul
  • pricinuitu‑
  • pricinui
  • pricinuita
plural
  • pricinuiți
  • pricinuiții
  • pricinuite
  • pricinuitele
genitiv-dativ singular
  • pricinuit
  • pricinuitului
  • pricinuite
  • pricinuitei
plural
  • pricinuiți
  • pricinuiților
  • pricinuite
  • pricinuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: pricinui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pricinui
  • pricinuire
  • pricinuit
  • pricinuitu‑
  • pricinuind
  • pricinuindu‑
singular plural
  • pricinuiește
  • pricinuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pricinuiesc
(să)
  • pricinuiesc
  • pricinuiam
  • pricinuii
  • pricinuisem
a II-a (tu)
  • pricinuiești
(să)
  • pricinuiești
  • pricinuiai
  • pricinuiși
  • pricinuiseși
a III-a (el, ea)
  • pricinuiește
(să)
  • pricinuiască
  • pricinuia
  • pricinui
  • pricinuise
plural I (noi)
  • pricinuim
(să)
  • pricinuim
  • pricinuiam
  • pricinuirăm
  • pricinuiserăm
  • pricinuisem
a II-a (voi)
  • pricinuiți
(să)
  • pricinuiți
  • pricinuiați
  • pricinuirăți
  • pricinuiserăți
  • pricinuiseți
a III-a (ei, ele)
  • pricinuiesc
(să)
  • pricinuiască
  • pricinuiau
  • pricinui
  • pricinuiseră
priținui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)