26 de definiții pentru prichici

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRICHÍCI, prichiciuri, s. n. (Pop.) Margine îngustă, ieșită în afară, în formă de poliță1, la horn, la cuptor sau la vatra țărănească. ♦ Marginea de jos a ferestrei, ieșită în afară ca o streașină. – Din ucr. prypičok.

PRICHÍCI, prichiciuri, s. n. (Pop.) Margine îngustă, ieșită în afară, în formă de poliță1, la horn, la cuptor sau la vatra țărănească. ♦ Marginea de jos a ferestrei, ieșită în afară ca o streașină. – Din ucr. prypičok.

prichici sn [At: I. IONESCU, ap. CADE / V: (îvr) ~ipi~, (reg) prăpti~, prepi~, prepti~, ~chic, ~ipti~, ~iti~ / E: ucr припічок] 1 (Pop) Margine îngustă, ieșită în afară, în formă de poliță1 la vatra țărănească, la cuptor sau la horn, pe care se așază, de obicei, diverse obiecte casnice. 2 (Reg) Prelungire sub formă de pat a sobei ori a cuptorului. 3 (Reg) Laviță pusă lângă sobă sau cuptor. 4 (Pop) Margine de jos a ferestrei, ieșită în afară ca o streașină Si: pervaz. 5 (Rar) Margine de sus a balustradei unui pridvor. 6 (Mun) Scobitură făcută în zidul pivniței Si: (reg) prici3 (1).

PRICHÍCI, prichiciuri, s. n. (Mold.) Margine îngustă, ieșită în afară, a hornului, a cuptorului, a vetrei etc. Motănașul țupăi delicat pe horn, pe prichici și jos. SADOVEANU, B. 32. Pe prichiciul pridvorului. străjuiește o ulcică verzuie de lut. REBREANU, I. 10. Cînd mă gîndesc... la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam cînd începusem a merge copăcel... parcă-mi saltă și acuma inima de bucurie. CREANGĂ, A. 33. ♦ Marginea de jos a ferestrei, ieșită în afară ca o poliță. Își sorbi vinul pe care i-l pusese Simion dinainte, pe prichiciul ferestrei. SADOVEANU, F. J. 94.

PRICHÍCI ~uri n. Margine de forma unei suprafețe plane înguste, construită în afară la o sobă sau la o fereastră. /<ucr. prypițok

prichícĭ (Mold.) și prepícĭ (Trans.) n., pl. cĭurĭ și ce (din răd. slavă pek, de unde bg. pripek, loc expus soareluĭ, sîrb. pripeka, pîrlire, arșiță, rus. pripëka, loc ars, pripekátĭ, pripéčĭ, a arde, a distruge. V. pecie, pripec, pripesc). Poliță sus orĭ jos la sobă, la vatră, la fereastră: puse ibricu pe prichicĭu sobeĭ. V. corlată, glaf.

prichiciu n. Mold. prispa căminului sau hornului: sprijinit cu picioarele de prichiciu CR. [In loc de pripiciu: cf. ceh. PRIPECEK, corlată].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prichici (pop.) s. n., pl. prichiciuri

prichíci s. n., pl. prichíciuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRICHÍCI s. (reg.) corlată, durlui. (~ la cuptorul țărănesc.)

PRICHICI s. (reg.) corlată, durlui. (~ la cuptorul țărănesc.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

prichíci (prichíciuri), s. n. – (Mold.) Poliță, raft de horn. – Var. Trans. prepici. Maram. priptici. Sl., cf. sb. pripecak „marginea din față a hornului”, ceh. pripecek „bancă de cărămizi lîngă vatră” (Cihac, II, 249; Tiktin), din sl. pesti, peką „a frige”. – Der. din rut. prykydka „înnăditură” (Candrea) nu este probabilă.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

preptíci, (prepici, priptici), s.m. – (reg.) Scândura din jurul vetrei (Bud, 1908; Nistor, 1980): „Șade moșu pă preptici, / Tăt stă zgârci ca un arici” (Papahagi, 1925: 219). – Din ucr. propiceok (MDA); posibil în rel. cu prepi „a dogori, a arde”, contaminat cu prici „pat rudimentar”.

priptíci, s.m. – v. preptici („scândura din jurul vetrei”).

preptíci, (prepici, priptici), s.m. – Scândura din jurul vetrei (Bud 1908; Nistor, 1980): „Șade moșu pă preptici, / Tăt stă zgârci ca un arici” (Papahagi 1925: 219). – Din ucr. propiceok (MDA).

priptíci, s.m. – v. preptici.

Intrare: prichici
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prichici
  • prichiciul
  • prichiciu‑
plural
  • prichiciuri
  • prichiciurile
genitiv-dativ singular
  • prichici
  • prichiciului
plural
  • prichiciuri
  • prichiciurilor
vocativ singular
plural
prăptici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prepici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
preptici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prichic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pripici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
priptici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pritici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prichici, prichiciurisubstantiv neutru

  • 1. popular Margine îngustă, ieșită în afară, în formă de poliță, la horn, la cuptor sau la vatra țărănească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Motănașul țupăi delicat pe horn, pe prichici și jos. SADOVEANU, B. 32. DLRLC
    • format_quote Pe prichiciul pridvorului... străjuiește o ulcică verzuie de lut. REBREANU, I. 10. DLRLC
    • format_quote Cînd mă gîndesc... la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam cînd începusem a merge copăcel... parcă-mi saltă și acuma inima de bucurie. CREANGĂ, A. 33. DLRLC
    • 1.1. Marginea de jos a ferestrei, ieșită în afară ca o streașină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Își sorbi vinul pe care i-l pusese Simion dinainte, pe prichiciul ferestrei. SADOVEANU, F. J. 94. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.