PREZBITERIU, prezbiterii, s. n. 1. Locuința unui preot paroh (catolic). 2. Parte a unei biserici creștine, între naos și altar, unde stau clericii în timpul oficierii slujbei religioase. 3. Sfatul preoților unei comunități creștine; (la protestanți) corporație aflată în fruntea unei comunități bisericești. – Din lat. presbyterium.

prezbiteriu sn [At: NEGULICI / V: prezbiter / S și: ~esb~ / Pl: ~ii / E: lat presbyterium, fr presbytère] 1 Casă parohială catolică. 2 (Îvr) Parte a unei biserici creștine între naos și altar unde stau clericii în timpul slujbei religioase. 3 (Înv) Sfat al preoților unei comunități creștine. 4 Corporație aflată în fruntea unei comunități bisericești protestante.

PREZBITERIU, prezbiterii, s. n. Locuința unui preot paroh (catolic). – Din lat. presbyterium.

PREZBITERIU, prezbiterii, s. n. 1. (În biserica veche) Sfatul prezbiterilor unei comunități creștine. 2. (La catolici) Casa în care locuiește preotul paroh; casă parohială. Alăturea cu aceasta era un locșor îngust pe care s-a construit în urmă prezbiteriul actual. ALECSANDRI, S. 16.

PREZBITERIU s.n. 1. Partea bisericii dintre altar și naos. 2. Casă parohială. 3. Consiliu eparhial în biserica ortodoxă. [Pron. -riu. / cf. fr. presbytère, lat. bis. presbyterium].

PREZBITERIU s. n. 1. sfatul prezbiterilor. 2. casă parohială (catolică). (< lat. presbyterium)

*prezbitériŭ n. (lat. presbytérium, vgr. -érion). Rar. Casa preutuluĭ.

prezbiter² sn vz prezbiteriu

presbiteriu n. casa preotului parohiei.

prezbiteriu [riu pron. rĭu] s. n., art. prezbiteriul; pl. prezbiterii, art. prezbiteriile (desp. -ri-i-)

prezbiteriu [riu pron. rĭu] s. n., art. prezbiteriul; pl. prezbiterii, art. prezbiteriile (-ri-i-)

prezbiteriu s. n. [-riu pron. -riu], art. prezbiteriul; pl. prezbiterii, art. prezbiteriile (sil. -ri-i-)

prezbiteriu, prezbiterii s. n. 1. Casă parohială (catolică). 2. (Înv.) Parte a unei biserici creștine (între naos și altar) unde stau clericii în timpul oficierii slujbelor religioase. 3. (Înv.) Sfatul preoților unei comunități creștine; (la protestanți) corporație aflată în fruntea unei comunități bisericești. [Var.: prezbiter² s. n.] – Din fr. presbytère, lat. presbyterium.

prezbiter² s. n. v. prezbiteriu.