prezbiteriu sn [At: NEGULICI / V: prezbiter / S și: ~esb~ / Pl: ~ii / E: lat presbyterium, fr presbytère] 1 Casă parohială catolică. 2 (Îvr) Parte a unei biserici creștine între naos și altar unde stau clericii în timpul slujbei religioase. 3 (Înv) Sfat al preoților unei comunități creștine. 4 Corporație aflată în fruntea unei comunități bisericești protestante.