preventoriu sn [At: SCÎNTEIA, 1954, nr. 2915 / Pl: ~ii / E: fr préventorium] 1 Instituție medicală în care sunt internate și tratate, în mod preventiv, persoanele predispuse la anumite boli grave și de lungă durată. 2 (Iuz) Instituție medicală în care erau tratate persoanele bolnave de tuberculoză, pentru a preveni răspândirea bolii, în epoca în care nu se cunoștea tratamentul pentru vindecarea ei.

PREVENTORIU, preventorii, s. n. Casă de sănătate în care sînt tratate preventiv persoanele predispuse la anumite boli, mai ales la tuberculoză.

PREVENTORIU s.n. Casă de sănătate unde sunt tratați cei predispuși la anumite boli, în special la tuberculoză. [Pron. -riu. / < fr. préventorium].

PREVENTORIU s. n. instituție medicală în care sunt tratați preventiv cei predispuși la anumite boli grave (tuberculoză). (< fr. préventorium)

PREVENTORIU ~i n. 1) Instituție curativ-profilactică de tip sanatorial, unde sunt admise persoanele predispuse la unele boli (în special la tuberculoză), fără întrerupere din producție. 2) Clădire în care se află această instituție. /<fr. préventorium

preventoriu [riu pron. rĭu] s. n., art. preventoriul; pl. preventorii, art. preventoriile (desp. -ri-i-)

preventoriu [riu pron. rĭu] s. n., art. preventoriul; pl. preventorii, art. preventoriile (-ri-i-)

preventoriu s. n. [-riu pron. -riu], art. preventoriul; pl. preventorii, art. preventoriile (sil. -ri-i-)

preventoriu