preventoriu sn [At: SCÎNTEIA, 1954, nr. 2915 / Pl: ~ii / E: fr préventorium] 1 Instituție medicală în care sunt internate și tratate, în mod preventiv, persoanele predispuse la anumite boli grave și de lungă durată. 2 (Iuz) Instituție medicală în care erau tratate persoanele bolnave de tuberculoză, pentru a preveni răspândirea bolii, în epoca în care nu se cunoștea tratamentul pentru vindecarea ei.