16 definiții pentru prevenție prevențiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREVÉNȚIE, prevenții, s. f. 1. Arest preventiv; p. ext. stare de arest preventiv. 2. (Livr.) Prejudecată. [Var.: prevențiúne s. f.] – Din fr. prévention, lat. praeventio, -onis.

PREVÉNȚIE, prevenții, s. f. 1. Arest preventiv; p. ext. stare de arest preventiv. 2. (Livr.) Prejudecată. [Var.: prevențiúne s. f.] – Din fr. prévention, lat. praeventio, -onis.

PREVÉNȚIE s. f. Arestare preventivă. La 4 ușile temniței... se deschid pentru cîțiva republicani închiși în prevenție. CARAGIALE, M. 278.

PREVÉNȚIE s.f. 1. (Jur.) Arest preventiv. 2. Ansamblu de măsuri menite să evite apariția unei boli, a unui accident etc. [Gen. -iei, var. prevențiune s.f. / cf. fr. prévention, it. prevenzione].

PREVÉNȚIE s. f. 1. (jur.) deținere preventivă. 2. ansamblul de măsuri menite să evite apariția unei boli, a unui accident etc. 3. prevenire; părere defavorabilă, rezervă (față de cineva sau ceva). (< fr. prévention, lat. praeventio)

PREVÉNȚIE ~i f. jur. Arest preventiv; detențiune preventivă. [G.-D. prevenției; Sil. -ți-e] /<fr. prévention, lat. praeventio, ~onis

PREVENȚIÚNE s. f. v. prevenție.

PREVENȚIÚNE s. f. v. prevenție.

PREVENȚIÚNE s.f. v. prevenție.

prevenți(un)e f. 1. opiniune formată fără cercetare serioasă: evitați prevențiunile; 2. starea unui acuzat închis înaintea judecății: a fi în prevenție.

*prevențiúne f. (mlat. praevéntio, -ónis, d. praevenire, praeventum, a preveni. V. convențiune). Opiniune favorabilă saŭ contrară formată în ainte de judecată: evitațĭ prevențiunile. Jur. Starea unuĭ prevenit în justiție. Timpu petrecut de un arestat în arestu preventiv în ainte de judecată: a face patru lunĭ de prevențiune. – Și -énție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prevénție (-ți-e) s. f., art. prevénția (-ți-a), g.-d. art. prevénției; pl. prevénții, art. prevénțiile (-ți-i-)

prevénție s. f. (sil. -ți-e), art. prevénția (sil. -ți-a), g.-d. art. prevénției; pl. prevénții, art. prevénțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PREVÉNȚIE s. v. evitare, împiedicare, îndepărtare, înlăturare, ocolire, preîntâmpinare, prejudecată, prevenire, solicitudine.

PREVÉNȚIE s. (JUR.) arest preventiv, (înv. și pop.) popreală.

PREVENȚIE s. (JUR.) arest preventiv, (înv. și pop.) popreală.

prevenție s. v. EVITARE. ÎMPIEDICARE. ÎNDEPĂRTARE. ÎNLĂTURARE. OCOLIRE. PREÎNTÎMPINARE. PREJUDECATĂ. PREVENIRE. SOLICITUDINE.

Intrare: prevenție
prevenție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prevenție
  • prevenția
plural
  • prevenții
  • prevențiile
genitiv-dativ singular
  • prevenții
  • prevenției
plural
  • prevenții
  • prevențiilor
vocativ singular
plural
prevențiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prevențiune
  • prevențiunea
plural
  • prevențiuni
  • prevențiunile
genitiv-dativ singular
  • prevențiuni
  • prevențiunii
plural
  • prevențiuni
  • prevențiunilor
vocativ singular
plural