20 de definiții pentru pretinde pretenda pretende pretina pretinda


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde).

PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. Tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. Tranz. și intranz. A susține, a afirma ceva cu tărie. ♦ Refl. A-și atribui o calitate, însușiri pe care nu le are; a-și aroga. 3. Tranz. (Despre acțiuni, realizări) A avea nevoie de..., a impune ca o necesitate; a necesita. – Din fr. prétendre (după întinde).

pretinde [At: ASACHI, S. L. I, 227 / V: (înv) ~ten~, (cscj) ~da, ~tenda, / Pzi: pretind, (reg) pretinz / E: lat praetendere, fr prétendre] 1 vt A cere în mod insistent, considerând că este îndreptățit, că i se cuvine. 2 vt A ridica pretenții (1) Si: a revendica, a reclama (2), (înv) a pretendelui, a pretenderisi (1). 3 vr A-și atribui o calitate pe care nu o are. 4 vr A avea despre sine o părere mai bună decât s-ar cuveni, în privința posibilităților intelectuale, a însușirilor fizice etc. Si: a se supraevalua, a se supraestima. 5 vi (Rar) A aspira Si: a dori, a mări (3), a ținti. 6 vr A se impune ca o necesitate Si: a necesita (2). 7 vt (Urmat de determinări introduse prin conjuncția „că”) A afirma cu tărie ceva care nu este dovedit ca adevărat. 8 vt A avea convigerea, adesea nejustificată, că... Si: (înv) a pretenderisi (2), (îvr) a pretendui.

PRETÍNDE, pretínd, vb. III. Tranz. 1. A cere, a reclama (cu tărie) un lucru considerat ca fiind un drept cuvenit, a ridica pretenții, a revendica. Pretinde un teren în afară de raza noastră de acțiune. C. PETRESCU, R. DR. Nu anticipez cu nimic și nu pretind nimic. CĂLINESCU, E. O. II 145. Teofil n-ar fi pretins bard gheață. REBREANU, R. 50. ◊ (Urmat de o completivă dreaptă introdusă prin «că» sau «să») A pretins de la direcție să-i dea ei... un rol. CARAGIALE, O. III 9. Cucoana d-sale pretinde să-i fac eu vizită mai întîi, în contra tuturor regulelor etichetei. ALECSANDRI, T. I 275. Îmi pare deșanțat că dumneata ai luat un capriț drept amor, și încă pretinzi să te iau de soție! NEGRUZZI, S. I 25. ♦ A insista, a stărui ca ceva să se înfăptuiască. Prin urmare dumneata pretinzi s-o legăm pe femeia asta și s-o ducem la botniță, căci e nebună? SADOVEANU, B. 191. Pretinde ca guvernul să fie energic, să știe ce vrea și să păstreze ordinea și disciplina. REBREANU, R. I 222. ◊ (Urmat de o determinare în dativ, indicînd persoana de la care se cere) Neștiutorilor de carte nu li se putea pretinde să aibă cunoștință de opera scriitorului. SADOVEANU, E. 96. Nimeni nu-i poate pretinde să se înmormînteze de vie. REBREANU, R. I 48. 2. A susține, a afirma (cu tărie). Toți cei care nu vor să înțeleagă prezentul, sau care i se opun, pretind că nu se pricep la politică. DEMETRIUS, C. 8. A! tu pretinzi în față-mi că a cînta nu pot? ALECSANDRI, T. II 289. ◊ Intranz. Niște friguri trecătoare... cel puțin astfel pretinde medicul. BOLINTINEANU, O. 455. ◊ Refl. A-și atribui o calitate, cerînd să-i fie recunoscută. Nu e vorba că te pretinzi, dar ești; ești un om... mai instruit. CARAGIALE, O. II 137. 3. (Despre acțiuni, realizări, creații) A avea nevoie de..., a cere (imperios); a necesita. Problema e grea și pretinde o examinare riguroasă.Prez. ind. și: pretínz (CARAGIALE, O. II 137). – Variantă: (învechit) pretendá, pretendez (KOGĂLNICEANU, S. 193), vb. I

PRETÍNDE vb. III. tr. 1. A cere, a ridica pretenții, a revendica (ceva). 2. A susține, a afirma (cu convingere). ♦ refl. A-și atribui (pe nedrept) o calitate, a-și da aere de... 3. A necesita. [Cf. fr. prétendre].

PRETÍNDE vb. I. tr. 1. a cere, a ridica pretenții, a revendica. 2. a susține, a afirma (cu convingere). 3. a necesita. II. refl. a-ți atribui o calitate, a-și da aere de... (după fr. prétendre)

A PRETÍNDE pretínd 1. tranz. 1) A solicita într-o formă categorică. ~ ajutor. 2) A susține cu insistență și tărie. ~ că-i adevărat. 3) A face să fie necesar; a necesita; a cere; a reclama; a merita; a comporta. Rezultatele bune pretind muncă asiduă. 2. intranz. A considera că are dreptul (la ceva); a aspira în mod deschis. ~ un post. /<fr. prétendre

A SE PRETÍNDE mă pretínd intranz. A-și atribui ceva (o anumită poziție, un statut social etc.) în mod nejustificat. /<fr. prétendre

pretinde v. 1. a reclama ca un drept: a pretinde o parte la moștenire; 2. a susține afirmativ: pretind că aceasta e falș; 3. a vrea, a cere: ce pretindeți? 4. a aspira: a pretinde la un post.

pretina[1] v vz pretinde

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

PRETENDÁ vb. I v. pretinde.

*pretínd, -tíns, a -tinde v. tr. (fr. prétendre, d. lat. prae-téndere, a întinde în ainte. V. tind). Reclam ca un drept, cer ca ceva care mi se cuvine: a pretinde o moștenire, un tron; a pretinde ca cineva să-țĭ cedeze locu. Afirm, susțin: el pretinde că-ĭ nedreptățit. V. intr. Aspir la: a pretinde la onorurĭ. V. refl. Mă daŭ drept, afirm, susțin: el se pretinde neam cu ceĭ marĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pretínde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeți, imperf. 3 sg. pretindeá; conj. prez. 3 să pretíndă; ger. pretinzấnd; part. pretíns

pretínde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pretínd, 1 pl. pretíndem, 2 pl. pretíndeți, perf. s. 1 sg. pretinséi, 1 pl. pretínserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. pretíndă; part. pretíns


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRETÍNDE vb. 1. v. cere. 2. a cere, (înv. și pop.) a apuca. (~ cuiva banii împrumutați.) 3. v. vrea. 4. v. susține. 5. a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a râvni, a tinde, a ținti, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. și reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. și Mold.) a bărăni, (înv.) a aținti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.) 6. v. necesita.

PRETÍNDE vb. v. supraaprecia, supraestima, supraevalua.

pretinde vb. v. SUPRAAPRECIA. SUPRAESTIMA. SUPRAEVALUA.

PRETINDE vb. 1. a cere, a reclama, a revendica, (înv. și reg.) a striga. (înv.) a pretendelui, a pretendui, (grecism înv.) a pretenderisi. (~ să i se facă dreptate.) 2. a cere, (înv. și pop.) a apuca. (~ cuiva banii.) 3. a cere, a voi, a vrea. (Iată ce ~ eu de la voi; cît ~ pe ceas?) 4. a afirma, a declara, a spune, a susține, a zice, (grecism înv.) a pretenderisi. (~ că marfa e de bună calitate.) 5. a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pofti, a rîvni, a tinde, a ținti, a urmări, a visa, a viza, (rar) a stărui, (înv. și reg.) a năsli, (reg.) a năduli, (prin Transilv. și Mold.) a bărăni, (înv.) a aținti, a bate, a jelui, a nădăjdui. (Nu ~ să fie un geniu.) 6. a cere, a comporta, a impune, a necesita, a reclama, a solicita, (înv.) a nevoi. (Această acțiune ~ multe eforturi.)

Intrare: pretinde
verb (VT627)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pretinde
  • pretindere
  • pretins
  • pretinsu‑
  • pretinzând
  • pretinzându‑
singular plural
  • pretinde
  • pretindeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pretind
  • pretinz
(să)
  • pretind
  • pretinz
  • pretindeam
  • pretinsei
  • pretinsesem
a II-a (tu)
  • pretinzi
(să)
  • pretinzi
  • pretindeai
  • pretinseși
  • pretinseseși
a III-a (el, ea)
  • pretinde
(să)
  • pretindă
  • pretinză
  • pretindea
  • pretinse
  • pretinsese
plural I (noi)
  • pretindem
(să)
  • pretindem
  • pretindeam
  • pretinserăm
  • pretinseserăm
  • pretinsesem
a II-a (voi)
  • pretindeți
(să)
  • pretindeți
  • pretindeați
  • pretinserăți
  • pretinseserăți
  • pretinseseți
a III-a (ei, ele)
  • pretind
(să)
  • pretindă
  • pretinză
  • pretindeau
  • pretinseră
  • pretinseseră
pretenda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pretende
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pretina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pretinda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)