opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRETEXTA, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. – Din fr. prétexter.

PRETEXTA, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. – Din fr. prétexter.

pretexta vt [At: ASACHI, S. L. II, 15 / V: (înv) ~esta (Pzi: pretest) / Pzi: ~tez / E: fr prétexter] A invoca un pretext (1) pentru a justifica o acțiune, o atitudine Si: (grî) a profasisi, (îvr) a pricini (3), a pofidi, (reg) a pohibi (1).

PRETEXTA, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca cauză oarecare, ca motiv aparent sau ca scuză, pentru o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. Pușkin... se sustrage de la sărbătoarea confirmării ca moștenitor a marelui duce Mihail; pretextează o indispoziție. SADOVEANU, E. 204. Oi pretexta că-s bolnavă. ALECSANDRI, T. 1686.

PRETEXTA vb. I. tr. A invoca un motiv, a se folosi de un pretext. [< fr. prétexter].

PRETEXTA vb. tr. a invoca, a se folosi de un pretext. (< fr. prétexter)

A PRETEXTA ~ez tranz. (motive, indispoziții, boli etc.) A invoca drept pretext. /<fr. prétexter

pretextà v. a lua de pretext: a pretexta o indispozițiune.

pretesta v vz pretexta

pretextă sf, af [At: DN3 / Pl: ~te / E: lat (toga) praetexta] 1-2 (Șîs toga ~) (Togă) albă cu garnitură de purpură, pe care o purtau, în vechea Romă, tinerii patricieni.

PRETEXTĂ adj.f. Togă pretextă (și s.f.) = togă albă cu garnitură de purpură, pe care o purtau în vechea Romă tinerii patricieni. [< lat. (toga) praetexta].

PRETEXTĂ adj. togă ~ (și s. f.) = togă albă cu garnitură de purpură, pe care o purtau în vechea Romă tinerii patricieni, magistrații și preoții. (< lat. /toga/ praetexta)

*pretéxtă f., pl. e (lat. praetexta [subînț. toga, togă] adică „țesută saŭ ornată pe la marginĭ”, d. praetéxere, a țese în ainte. V. țes). O haĭnă albă cu marginea de purpură pe care o purtaŭ tineriĭ patricienĭ în vechea Romă. Adj. f. Toga pretextă.

*pretextéz v. tr. (fr. prétexter). Scot un pretext: pretextînd că-ĭ bolnav, s’a retras. V. pricinuĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pretexta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pretextez, 3 pretextează; conj. prez. 1 sg. să pretextez, 3 să pretexteze

pretexta (a ~) vb., ind. prez. 3 pretextează

pretexta vb., ind. prez. 1 sg. pretextez, 3 sg. și pl. pretextează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRETEXTA vb. a invoca, (înv.) a pricinui, a propune, a proțăpi, (grecism înv.) a profasisi. (Ce motiv ai ~?)

PRETEXTA vb. a invoca, (înv.) a pricinui, a propune, a proțăpi, (grecism înv.) a profasisi. (Ce motiv ai ~?)

Intrare: pretexta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pretexta
  • pretextare
  • pretextat
  • pretextatu‑
  • pretextând
  • pretextându‑
 singular plural
  • pretextează
  • pretextați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pretextez
 (să)
  • pretextez
  • pretextam
  • pretextai
  • pretextasem
a II-a (tu)
  • pretextezi
 (să)
  • pretextezi
  • pretextai
  • pretextași
  • pretextaseși
a III-a (el, ea)
  • pretextează
 (să)
  • pretexteze
  • pretexta
  • pretextă
  • pretextase
plural I (noi)
  • pretextăm
 (să)
  • pretextăm
  • pretextam
  • pretextarăm
  • pretextaserăm
  • pretextasem
a II-a (voi)
  • pretextați
 (să)
  • pretextați
  • pretextați
  • pretextarăți
  • pretextaserăți
  • pretextaseți
a III-a (ei, ele)
  • pretextează
 (să)
  • pretexteze
  • pretextau
  • pretextară
  • pretextaseră
pretesta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pretextă
pretextă adjectiv feminin
adjectiv feminin (AF1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pretextă
  • pretexta
plural
  • pretexte
  • pretextele
genitiv-dativ singular
  • pretexte
  • pretextei
plural
  • pretexte
  • pretextelor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pretexta, pretextezverb

  • 1. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Pușkin... se sustrage de la sărbătoarea confirmării ca moștenitor a marelui duce Mihail; pretextează o indispoziție. SADOVEANU, E. 204. DLRLC
    • format_quote Oi pretexta că-s bolnavă. ALECSANDRI, T. 1686. DLRLC
etimologie:

pretextă, pretexteadjectiv feminin

  • 1. (și) substantivat Togă pretextă = togă albă cu garnitură de purpură, pe care o purtau în vechea Romă tinerii patricieni. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.