pretextă sf, af [At: DN³ / Pl: ~te / E: lat (toga) praetexta] 1-2 (Șîs toga ~) (Togă) albă cu garnitură de purpură, pe care o purtau, în vechea Romă, tinerii patricieni.

PRETEXTĂ adj.f. Togă pretextă (și s.f.) = togă albă cu garnitură de purpură, pe care o purtau în vechea Romă tinerii patricieni. [< lat. (toga) praetexta].

PRETEXTĂ adj. togă ~ (și s. f.) = togă albă cu garnitură de purpură, pe care o purtau în vechea Romă tinerii patricieni, magistrații și preoții. (< lat. /toga/ praetexta)

*pretéxtă f., pl. e (lat. praetexta [subînț. toga, togă] adică „țesută saŭ ornată pe la marginĭ”, d. praetéxere, a țese în ainte. V. țes). O haĭnă albă cu marginea de purpură pe care o purtaŭ tineriĭ patricienĭ în vechea Romă. Adj. f. Toga pretextă.