13 definiții pentru pretexta pretesta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRETEXTÁ, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. – Din fr. prétexter.

PRETEXTÁ, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. – Din fr. prétexter.

pretexta vt [At: ASACHI, S. L. II, 15 / V: (înv) ~esta (Pzi: pretest) / Pzi: ~tez / E: fr prétexter] A invoca un pretext (1) pentru a justifica o acțiune, o atitudine Si: (grî) a profasisi, (îvr) a pricini (3), a pofidi, (reg) a pohibi (1).

PRETEXTÁ, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca cauză oarecare, ca motiv aparent sau ca scuză, pentru o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. Pușkin... se sustrage de la sărbătoarea confirmării ca moștenitor a marelui duce Mihail; pretextează o indispoziție. SADOVEANU, E. 204. Oi pretexta că-s bolnavă. ALECSANDRI, T. 1686.

PRETEXTÁ vb. I. tr. A invoca un motiv, a se folosi de un pretext. [< fr. prétexter].

PRETEXTÁ vb. tr. a invoca, a se folosi de un pretext. (< fr. prétexter)

A PRETEXTÁ ~éz tranz. (motive, indispoziții, boli etc.) A invoca drept pretext. /<fr. prétexter

pretextà v. a lua de pretext: a pretexta o indispozițiune.

*pretextéz v. tr. (fr. prétexter). Scot un pretext: pretextînd că-ĭ bolnav, s’a retras. V. pricinuĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pretextá (a ~) vb., ind. prez. 3 pretexteáză

pretextá vb., ind. prez. 1 sg. pretextéz, 3 sg. și pl. pretexteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRETEXTÁ vb. a invoca, (înv.) a pricinui, a propune, a proțăpi, (grecism înv.) a profasisi. (Ce motiv ai ~?)

PRETEXTA vb. a invoca, (înv.) a pricinui, a propune, a proțăpi, (grecism înv.) a profasisi. (Ce motiv ai ~?)

Intrare: pretexta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pretexta
  • pretextare
  • pretextat
  • pretextatu‑
  • pretextând
  • pretextându‑
singular plural
  • pretextea
  • pretextați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pretextez
(să)
  • pretextez
  • pretextam
  • pretextai
  • pretextasem
a II-a (tu)
  • pretextezi
(să)
  • pretextezi
  • pretextai
  • pretextași
  • pretextaseși
a III-a (el, ea)
  • pretextea
(să)
  • pretexteze
  • pretexta
  • pretextă
  • pretextase
plural I (noi)
  • pretextăm
(să)
  • pretextăm
  • pretextam
  • pretextarăm
  • pretextaserăm
  • pretextasem
a II-a (voi)
  • pretextați
(să)
  • pretextați
  • pretextați
  • pretextarăți
  • pretextaserăți
  • pretextaseți
a III-a (ei, ele)
  • pretextea
(să)
  • pretexteze
  • pretextau
  • pretexta
  • pretextaseră
pretesta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)