opțiuni
  • info

2 intrări

43 de definiții

din care

Explicative DEX

PREPONDERANT, -Ă adj. v. preponderent.

PREPONDERANT, -Ă adj. v. preponderent.

PREPONDERANȚĂ s. f. v. preponderență.

PREPONDERANȚĂ s. f. v. preponderență.

PREPONDERENT, -Ă, preponderenți, -te, adj. Care întrece, domină în cantitate, în greutate; superior ca importanță, ca valoare; precumpănitor, dominant. [Var.: preponderant, -ă adj.] – Din fr. prépondérant.

PREPONDERENT, -Ă, preponderenți, -te, adj. Care întrece, domină în cantitate, în greutate; superior ca importanță, ca valoare; precumpănitor, dominant. [Var.: preponderant, -ă adj.] – Din fr. prépondérant.

PREPONDERENȚĂ, preponderențe, s. f. Însușirea de a fi preponderent; superioritate în număr, în greutate, în importanță; precumpănire, predominare. [Var.: preponderanță s. f.] – Din fr. prépondérance, it. preponderanza.

PREPONDERENȚĂ, preponderențe, s. f. Însușirea de a fi preponderent; superioritate în număr, în greutate, în importanță; precumpănire, predominare. [Var.: preponderanță s. f.] – Din fr. prépondérance, it. preponderanza.

preaponderant, ~ă a vz preponderent[1] corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: vz preaponderent — LauraGellner

preaponderanță sf vz preponderență[1] corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: vz preaponderență — LauraGellner

preaponderanție sf vz preponderență

preapondereanție[1] sf vz preponderență

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală. Posibil să fie vorba de varianta preaponderație (greșit tipărită) pentru care nu există o referință încrucișată proprie — LauraGellner

preponderant, ~ă a vz preponderent

preponderanță sf vz preponderență

preponderanție sf vz preponderență

preponderent, ~ă a [At: SĂULESCU, HR. II, 312/25 / V: (înv) ~rant, preaponderant / Pl: ~nți, ~e / E: fr prépondérant] Care predomină Si: precumpănitor, predominant, (rar) predominator, (înv) predomnitor.

preponderență sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ~ran~, (înv) preaponderanță, preaponderanție, preaponderație[1], ~ranție, ~rință, ~rinție, prop~ / Pl: (rar) ~țe / E: fr prépondérance, ger Präponderanz] 1-2 Predominare (1-2).

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma (posibil greșită) preapondereanție — LauraGellner

preponderință sf vz preponderență

preponderinție sf vz preponderență

proponderență sf vz preponderență[1] corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: vz proponderență — LauraGellner

PREPONDERENT, -Ă, preponderenți, -te, adj. Care întrece în cantitate, care are mai multă greutate; superior ca importanță, ca valoare; care precumpănește, predomină; dominant.

PREPONDERENȚĂ, preponderențe, s. f. Superioritate (în greutate, în număr, în importanță etc.); precumpănim, predominare. Regiunile de munte și de cîmpie ar putea fi caracterizate, cea dintîi prin preponderența culturii mici și cea de-a doua prin aceea a culturii mari. I. IONESCU, M. 43.

PREPONDERANT, -Ă adj. v. preponderent.

PREPONDERANȚĂ s.f. v. preponderență.

PREPONDERENT, -Ă adj. Superior ca greutate, ca importanță; precumpănitor. [Var. preponderant, -ă adj. / cf. fr. prépondérant].

PREPONDERENȚĂ s.f. Însușire a ceea ce este preponderent; superioritate, precumpănire ca număr, ca importanță etc. [Var. preponderanță s.f. / cf. fr. prépondérance, it. preponderanza].

PREPONDERENT, -Ă adj. superior ca pondere, ca importanță etc.; precumpănitor, predominant. (< fr. prépondérant)

PREPONDERENȚĂ s. f. superioritate ca greutate, influență, importanță etc.; predominanță. (< fr. prépondérance)

PREPONDERENT ~tă (~ți, ~te) Care preponderează; cu mai multă pondere; precumpănitor. Rol ~. /<fr. prépondérant

PREPONDERENȚĂ ~e f. Caracter preponderent; precumpănire; superioritate. [G.-D. preponderenței] /<fr. prépondérance, it. preponderanza

preponderant a. care are mai multă importanță, credit, autoritate.

preponderanță f. superioritate de credit, de considerațiune.

*preponderánt, -ă adj. (lat. praepónderans, -ántis). Precumpănitor. Care are maĭ multă greutate, autoritate, putere: votu prezidentuluĭ e preponderant.

*preponderánță f., pl. e (d. preponderant; fr. prépondérance). Superioritate în autoritate, în influență: Bismarck a stabilit preponderanța Prusiiĭ în Germania.

Ortografice DOOM

preponderent adj. m., pl. preponderenți; f. preponderentă, pl. preponderente

preponderență s. f., g.-d. art. preponderenței; pl. preponderențe

preponderent adj. m., pl. preponderenți; f. preponderentă, pl. preponderente

preponderență s. f., g.-d. art. preponderenței; pl. preponderențe

preponderent adj. m., pl. preponderenți; f. sg. preponderentă, pl. preponderente

preponderență s. f., g.-d. art. preponderenței; pl. preponderențe

preponderent

preponderent.

preponderență.

Sinonime

PREPONDERENT adj. v. predominant.

PREPONDERENȚĂ s. 1. v. predominanță. 2. v. prioritate. 3. supremație. (Deține ~ într-un domeniu.)

PREPONDERENT adj. dominant, precumpănitor, predominant, (rar) predominator, (înv.) predomnitor. (Element ~ asupra altor elemente.)

PREPONDERENȚĂ s. 1. precumpănire, predominanță, predominare, predominație, (înv.) predomnire, preponderație. (~ marii gospodării agricole.) 2. întîietate, precădere, primat, primordialitate, prioritate, (înv.) protie, protimie, protimisire, protimisis. (~ acordată unei probleme.) 3. supremație. (Deține ~ într-un domeniu.)

Intrare: preponderent
preponderent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preponderent
  • preponderentul
  • preponderentu‑
  • preponderentă
  • preponderenta
plural
  • preponderenți
  • preponderenții
  • preponderente
  • preponderentele
genitiv-dativ singular
  • preponderent
  • preponderentului
  • preponderente
  • preponderentei
plural
  • preponderenți
  • preponderenților
  • preponderente
  • preponderentelor
vocativ singular — —
plural — —
preponderant adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preponderant
  • preponderantul
  • preponderantu‑
  • preponderantă
  • preponderanta
plural
  • preponderanți
  • preponderanții
  • preponderante
  • preponderantele
genitiv-dativ singular
  • preponderant
  • preponderantului
  • preponderante
  • preponderantei
plural
  • preponderanți
  • preponderanților
  • preponderante
  • preponderantelor
vocativ singular — —
plural — —
preaponderant
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: preponderență
preponderență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preponderență
  • preponderența
plural
  • preponderențe
  • preponderențele
genitiv-dativ singular
  • preponderențe
  • preponderenței
plural
  • preponderențe
  • preponderențelor
vocativ singular —
plural —
preponderanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preponderanță
  • preponderanța
plural
  • preponderanțe
  • preponderanțele
genitiv-dativ singular
  • preponderanțe
  • preponderanței
plural
  • preponderanțe
  • preponderanțelor
vocativ singular —
plural —
preapondereanție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
preaponderanță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
preaponderanție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
preponderanție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
preponderință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
preponderinție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
proponderență
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

preponderent, preponderentăadjectiv

etimologie:

preponderență, preponderențesubstantiv feminin

  • 1. Însușirea de a fi preponderent; superioritate în număr, în greutate, în importanță. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: precumpănire predominanță predominare superioritate
    • format_quote Regiunile de munte și de cîmpie ar putea fi caracterizate, cea dintîi prin preponderența culturii mici și cea de-a doua prin aceea a culturii mari. I. IONESCU, M. 43. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.