2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREPARATÓR, -OÁRE, preparatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care pregătește ceva, care servește pentru pregătire; care instruiește (pentru a forma cadre calificate); pregătitor. 2. S. m. și f. Persoană care prelucrează anumite materiale pentru a obține un produs. 3. S. m. și f. Membru al corpului didactic universitar care ocupă prima treaptă din ierarhia învățământului superior. 4. S. m. și f. Persoană care dă lecții particulare unui elev; meditator. – Prepara + suf. -tor. Cf. fr. préparateur.

preparator, ~oare [At: NEGULICI / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: prepara + -tor] 1 a Care pregătește din timp ceva Si: pregătitor (5), (înv). 2 a Care servește pentru pregătire Si: pregătitor (1). 3 a Care instruiește pentru a forma cadre calificate Si: pregătitor (3). 4 a (Înv; îs) An ~ Prim an de studii la unele institute de învățământ superior, între cele două războaie mondiale, când liceul avea șapte clase. 5 a (Îas) Prim an de studii pentru studenții străini, în care aceștia învață limba română. 6 smf (Iuz) Membru al corpului didactic universitar care ocupă prima treaptă din ierarhia învățământului superior. 7 smf Asistent universitar stagiar. 8 smf Meditator. 9 smf Persoană care prelucrează anumite materiale sau alimente pentru a obține un produs nou sau pentru a îmbunătăți calitatea unui produs existent.

PREPARATÓR, -OÁRE, preparatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care pregătește ceva, care servește pentru pregătire; pregătitor. 2. S. m. și f. Persoană care prelucrează anumite materiale pentru a obține un produs. 3. S. m. și f. Membru al corpului didactic universitar care ocupă prima treaptă din ierarhia învățământului superior. 4. S. m. și f. Persoană care dă lecții particulare unui elev; meditator. – Prepara + suf. -tor. Cf. fr. préparateur.

PREPARATÓR, -OÁRE, preparatori, -oare, s. m. și f. (Urmat de determinări arătînd domeniul, sfera îndeletnicirii) Persoană care prelucrează anumite materiale pentru a obține un produs nou. Preparator de vopsele.Membru al corpului didactic universitar ajutător, inferior în grad asistentului, care sprijină pe profesori în activitatea științifică și didactică cu studenții. Preparator la Facultatea de chimie.Persoană care dă lecții unui elev; meditator. Virgil Probotă fusese ca student, cîțiva ani, preparatorul Luminiței. C. PETRESCU, Î. I 12.

PREPARATÓR, -OÁRE adj. Care prepară. // s.m. și f. 1. Persoană care prepară ceva. 2. Grad universitar imediat inferior asistentului; persoană care deține acest grad. 3. Meditator. [Cf. fr. préparateur, lat. praeparator].

PREPARATÓR, -OÁRE I. adj. care prepară; preparatoriu. II. s. m. f. 1. persoană care combină anumite materiale etc. spre a obține un produs nou, a îmbunătăți calitatea unor produse etc. 2. membru al corpului didactic universitar (inferior în grad asistentului) care ajută pe profesori în activitatea științifică și didactică cu studenții. 3. meditator. (< fr. préparateur, lat. praeparator)

PREPARATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care prepară. 2) Persoană care dă lecții particulare unui elev; meditator; pedagog; repetitor. 3) Persoană care ocupă prima treaptă a corpului didactic universitar. /a prepara + suf. ~tor

preparator m. 1. cel ce prepară ceva; 2. persoană care prepară unui profesor de fizică sau de chimie cele necesare experiențelor cursului său.

*preparatór, -oáre s. Care prepară (dă lecțiunĭ): preparatoru unuĭ copil pentru un examin (V. meditator). Preparator de laboratoriŭ, acela care prepară experiențele necesare lecțiuniĭ unuĭ profesor de științe. Adj. Preparatoriŭ: clasă preparatoare.

REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor.

meditator, ~oare [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i, ~oare / E: medita + -tor] 1 smf Persoană care meditează (4) un elev. 2 a (Îvr) Meditativ (4).

preparatoriu, ~ie a vz preparator

repetitor2, ~oare [At: DDRF / V: ~eți~ /Pl: ~i, ~oare / E: fr répétiteur, ger Repetitor] 1 smf (Iuz) Meditator. 2 smf (Muz) Corepetitor. 3 sn Sală de meditație (într-un internat).

repetitor1, ~oare a [At: GR. R. N. I, 69/3 / Pl: ~i, ~oare / E: repeți + -tor cf lat repetitor] (Îvr) Care se repetă (1).

PREPARATÓRIU, -IE adj. (Rar) Care prepară, preparator. [Pron. -riu. / cf. lat. praeparatorius, fr. préparatoire].

PREPARATÓRIU, -IE adj. preparator (I). (< fr. préparatoire)

preparatoriu a. care servă a prepara: școală preparatorie.

*meditatór, -oáre s. Greșit îld. preparator (acela care prepară un elev ca să știe lecțiunile).

*preparatóriŭ, -ie adj. (lat. praeparatorius). Care servește la preparațiune: studiĭ preparatoriĭ, școală preparatorie.

*repetitór, -oáre s. (lat. repetitor, -óris. V. competitor). Persoană care ajută eleviĭ la repetițiune, care le repetă explicațiunea profesoruluĭ. (Maĭ bine zis preparator și greșit meditator). S. n., pl. oare. Repetitoriŭ.

arată toate definițiile

Intrare: preparator (adj.)
preparator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preparator
  • preparatorul
  • preparatoru‑
  • preparatoare
  • preparatoarea
plural
  • preparatori
  • preparatorii
  • preparatoare
  • preparatoarele
genitiv-dativ singular
  • preparator
  • preparatorului
  • preparatoare
  • preparatoarei
plural
  • preparatori
  • preparatorilor
  • preparatoare
  • preparatoarelor
vocativ singular
plural
preparatoriu adjectiv
adjectiv (A109)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preparatoriu
  • preparatoriul
  • preparatoriu‑
  • preparatorie
  • preparatoria
plural
  • preparatorii
  • preparatoriii
  • preparatorii
  • preparatoriile
genitiv-dativ singular
  • preparatoriu
  • preparatoriului
  • preparatorii
  • preparatoriei
plural
  • preparatorii
  • preparatoriilor
  • preparatorii
  • preparatoriilor
vocativ singular
plural
Intrare: preparator (s.m.)
preparator substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preparator
  • preparatorul
  • preparatoru‑
plural
  • preparatori
  • preparatorii
genitiv-dativ singular
  • preparator
  • preparatorului
plural
  • preparatori
  • preparatorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)