PREPARATOR, -OARE, preparatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care pregătește ceva, care servește pentru pregătire; care instruiește (pentru a forma cadre calificate); pregătitor. 2. S. m. și f. Persoană care prelucrează anumite materiale pentru a obține un produs. 3. S. m. și f. Membru al corpului didactic universitar care ocupă prima treaptă din ierarhia învățământului superior. 4. S. m. și f. Persoană care dă lecții particulare unui elev; meditator. – Prepara + suf. -tor. Cf. fr. préparateur.

preparator, ~oare [At: NEGULICI / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: prepara + -tor] 1 a Care pregătește din timp ceva Si: pregătitor (5), (înv). 2 a Care servește pentru pregătire Si: pregătitor (1). 3 a Care instruiește pentru a forma cadre calificate Si: pregătitor (3). 4 a (Înv; îs) An ~ Prim an de studii la unele institute de învățământ superior, între cele două războaie mondiale, când liceul avea șapte clase. 5 a (Îas) Prim an de studii pentru studenții străini, în care aceștia învață limba română. 6 smf (Iuz) Membru al corpului didactic universitar care ocupă prima treaptă din ierarhia învățământului superior. 7 smf Asistent universitar stagiar. 8 smf Meditator. 9 smf Persoană care prelucrează anumite materiale sau alimente pentru a obține un produs nou sau pentru a îmbunătăți calitatea unui produs existent.

PREPARATOR, -OARE, preparatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care pregătește ceva, care servește pentru pregătire; pregătitor. 2. S. m. și f. Persoană care prelucrează anumite materiale pentru a obține un produs. 3. S. m. și f. Membru al corpului didactic universitar care ocupă prima treaptă din ierarhia învățământului superior. 4. S. m. și f. Persoană care dă lecții particulare unui elev; meditator. – Prepara + suf. -tor. Cf. fr. préparateur.

PREPARATOR, -OARE adj. Care prepară. // s.m. și f. 1. Persoană care prepară ceva. 2. Grad universitar imediat inferior asistentului; persoană care deține acest grad. 3. Meditator. [Cf. fr. préparateur, lat. praeparator].

PREPARATOR, -OARE I. adj. care prepară; preparatoriu. II. s. m. f. 1. persoană care combină anumite materiale etc. spre a obține un produs nou, a îmbunătăți calitatea unor produse etc. 2. membru al corpului didactic universitar (inferior în grad asistentului) care ajută pe profesori în activitatea științifică și didactică cu studenții. 3. meditator. (< fr. préparateur, lat. praeparator)

*preparatór, -oáre s. Care prepară (dă lecțiunĭ): preparatoru unuĭ copil pentru un examin (V. meditator). Preparator de laboratoriŭ, acela care prepară experiențele necesare lecțiuniĭ unuĭ profesor de științe. Adj. Preparatoriŭ: clasă preparatoare.

preparatoriu, ~ie a vz preparator

PREPARATORIU, -IE adj. (Rar) Care prepară, preparator. [Pron. -riu. / cf. lat. praeparatorius, fr. préparatoire].

PREPARATORIU, -IE adj. preparator (I). (< fr. préparatoire)

preparatoriu a. care servă a prepara: școală preparatorie.

*preparatóriŭ, -ie adj. (lat. praeparatorius). Care servește la preparațiune: studiĭ preparatoriĭ, școală preparatorie.

preparator adj. m., s. m., pl. preparatori; adj. f., s. f. sg. și pl. preparatoare (an preparator)

preparator adj. m., s. m., pl. preparatori; adj. f., s. f. sg. și pl. preparatoare

preparator adj. m., s. m., pl. preparatori; f. sg. și pl. preparatoare

+preparatoriu (înv.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. preparatorie (desp. -ri-e), pl. m. și f. preparatorii (măsuri ~)

PREPARATOR adj., s. 1. adj. v. pregătitor. 2. s. v. meditator.

PREPARATOR adj. v. prealabil, pregătitor, preliminar, premergător.

preparator adj. v. PREALABIL. PREGĂTITOR. PRELIMINAR. PREMERGĂTOR.

PREPARATOR adj., s. 1. adj. pregătitor. (An ~, în unele facultăți.) 2. s. meditator, (ieșit din uz) repetitor. (Și-a luat un ~ la fizică.)