opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Explicative DEX

PRENUMĂRARE, prenumărări, s. f. (Rar) Faptul de a (se) prenumăra. [Var.: prenumerare s. f.] – V. prenumăra.

PRENUMĂRARE, prenumărări, s. f. (Rar) Faptul de a (se) prenumăra. [Var.: prenumerare s. f.] – V. prenumăra.

prenumărare sf [At: POLIZU / V: (înv) ~mer~ / Pl: ~rări / E: prenumăra] 1 (Asr) Încadrare printre... 2 (Îvr) Enumerare. 3 (Înv) Abonare la o publicație periodică.

PRENUMĂRARE, prenumărări, s. f. (Învechit) Faptul de a (se) prenumăra; înșirare, enumerare. (Atestat în forma prenumerare) Spre a avea o prenumerare exactă și deplină a deosebitelor înțelesuri ale vorbei «satura», în limba latină, vom traduce din gramaticul Festu cuvintele următoare. ODOBESCU, S. I 37. – Variantă: prenumerare s. f.

PRENUMĂRA, prenumăr, vb. I. Refl. și tranz. (Rar) A (se) număra printre..., a (se) socoti între... – Pre2 + număra.

PRENUMĂRA, prenumăr, vb. I. Refl. și tranz. (Rar) A (se) număra printre..., a (se) socoti între... – Pre2 + număra.

PRENUMERARE s. f. v. prenumărare.

PRENUMERARE s. f. v. prenumărare.

PRENUMERARE s. f. v. prenumărare.

prenumăra [At: EPISCUPESCU, A. 22/3 / V: (înv) ~mera / Pzi: prenumăr / E: lat praenumerare, ger pränumerieren] 1-2 vtr (Asr) A (se) număra printre... 3-4 vtr A (se) considera printre... 5 vr (Înv) A se abona la o publicație periodică. 6 vr A plăti cu anticipație o carte care urmează să apară.

prenumera v vz prenumăra

prenumerare sf vz prenumărare

PRENUMĂRA, prenumăr, vb. I. Refl. (Învechit) A se pune la număr; a se socoti, a se număra printre... Printre foloasele ce ar aduce școalele reale, trebuie să se prenumere și acela de a pregăti... pe junii care vor voi să se consacre la profesiuni mai înalte. ODOBESCU, S. II 75. ◊ Tranz. (Mai ales la forma pasivă) Fie-ne, zicem, iertat de a relata aci cîteva cuvinte foarte însemnate ale unui bărbat ce este prenumărat printre somitățile instrucțiunii. ODOBESCU, S. II 59.

prenumărà v. 1. a pune numărul; 2. a abona.

prenúmăr, a -á v. tr. (pre- și număr [ca vsl. pri-čisti], compus ca și pre-schimb. Se conj. ca număr). Consider în număr, socotesc în. V. refl. Aceste lucrurĭ nu se prenumără aicĭ. V. tr. (după germ. pränumerieren, d. mlat. prae-numerare). Pe la 1848. Plătesc în ainte costu la cărțĭ, reviste, ziare, mă abonez.

Ortografice DOOM

prenumărare (rar) s. f., g.-d. art. prenumărării; pl. prenumărări

prenumărare (rar) s. f., g.-d. art. prenumărării; pl. prenumărări

prenumărare s. f., pl. prenumărări

prenumăra (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. prenumăr, 2 sg. prenumeri, 3 prenumără; conj. prez. 1 sg. să prenumăr, 3 să prenumere

prenumăra (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 prenumără; conj. prez. 3 să prenumere

prenumăra vb., ind. prez. 1 sg. prenumăr, 3 sg. și pl. prenumără

Sinonime

PRENUMĂRARE s. v. abonare.

prenumărare s. v. ABONARE.

PRENUMĂRA vb. v. abona.

prenumăra vb. v. ABONA.

Intrare: prenumărare
prenumărare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prenumărare
  • prenumărarea
plural
  • prenumărări
  • prenumărările
genitiv-dativ singular
  • prenumărări
  • prenumărării
plural
  • prenumărări
  • prenumărărilor
vocativ singular —
plural —
prenumerare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prenumerare
  • prenumerarea
plural
  • prenumerări
  • prenumerările
genitiv-dativ singular
  • prenumerări
  • prenumerării
plural
  • prenumerări
  • prenumerărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: prenumăra
verb (VT32)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prenumăra
  • prenumărare
  • prenumărat
  • prenumăratu‑
  • prenumărând
  • prenumărându‑
 singular plural
  • prenumără
  • prenumărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prenumăr
 (să)
  • prenumăr
  • prenumăram
  • prenumărai
  • prenumărasem
a II-a (tu)
  • prenumeri
 (să)
  • prenumeri
  • prenumărai
  • prenumărași
  • prenumăraseși
a III-a (el, ea)
  • prenumără
 (să)
  • prenumere
  • prenumăra
  • prenumără
  • prenumărase
plural I (noi)
  • prenumărăm
 (să)
  • prenumărăm
  • prenumăram
  • prenumărarăm
  • prenumăraserăm
  • prenumărasem
a II-a (voi)
  • prenumărați
 (să)
  • prenumărați
  • prenumărați
  • prenumărarăți
  • prenumăraserăți
  • prenumăraseți
a III-a (ei, ele)
  • prenumără
 (să)
  • prenumere
  • prenumărau
  • prenumărară
  • prenumăraseră
prenumera
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prenumărare, prenumărărisubstantiv feminin

  • 1. rar Faptul de a (se) prenumăra. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: abonare enumerare înșirare
    • format_quote Spre a avea o prenumerare exactă și deplină a deosebitelor înțelesuri ale vorbei «satura», în limba latină, vom traduce din gramaticul Festu cuvintele următoare. ODOBESCU, S. I 37. DLRLC
etimologie:
  • vezi prenumăra DEX '98 DEX '09

prenumăra, prenumărverb

  • 1. rar A (se) număra printre..., a (se) socoti între... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: abona
    • format_quote Printre foloasele ce ar aduce școalele reale, trebuie să se prenumere și acela de a pregăti... pe junii care vor voi să se consacre la profesiuni mai înalte. ODOBESCU, S. II 75. DLRLC
    • format_quote pasiv Fie-ne, zicem, iertat de a relata aci cîteva cuvinte foarte însemnate ale unui bărbat ce este prenumărat printre somitățile instrucțiunii. ODOBESCU, S. II 59. DLRLC
etimologie:
  • Pre + număra DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.