prenúmăr, a -á v. tr. (pre- și număr [ca vsl. pri-čisti], compus ca și pre-schimb. Se conj. ca număr). Consider în număr, socotesc în. V. refl. Aceste lucrurĭ nu se prenumără aicĭ. V. tr. (după germ. pränumerieren, d. mlat. prae-numerare). Pe la 1848. Plătesc în ainte costu la cărțĭ, reviste, ziare, mă abonez.