6 definiții pentru premuniție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREMUNÍȚIE, s. f. (Med.) Imunitate la altă infecție a unui organism deja infectat. – Din fr. prémunition.

PREMUNÍȚIE, s. f. (Med.) Imunitate la altă infecție a unui organism deja infectat. – Din fr. prémunition.

premuniție sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr prémunition] (Med) Imunitate la altă infecție a unui organism deja infectat.

PREMUNÍȚIE s.f. 1. (Med.) Stare de rezistență la orice nouă infecție a unui organism deja infectat; imunitate la infecție. 2. Premoniție (1) [în DN]. [Gen. -iei. / < fr. prémunition, cf. lat. praemunitio – apărare].

PREMUNÍȚIE s. f. 1. stare de imunitate la orice nouă infecție bacteriană sau virală a unui organism deja infectat. 2. figură de stil de ordin retoric constând într-o precauție menită să pregătească auditoriul față de ceea ce ar putea să-i displacă. (< fr. prémunition, lat. praemunitio)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

premuníție s. f., g.-d. art. premuníției


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

premuniție (lat. praemunitio „pregătire”), figură de stil de ordin retoric care constă într-o precauție oratorică, menită să pregătească auditoriul față de ceea ce ar putea să-l jignească, să-i displacă (P). Sin. parțial prolepsă.

Intrare: premuniție
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • premuniție
  • premuniția
plural
genitiv-dativ singular
  • premuniții
  • premuniției
plural
vocativ singular
plural

premuniție

etimologie: