premise f. pl. cele două prime propozițiuni ale unui silogism.

premisă sf [At: NAPOLEON, 10/26 / V: ~iză, (îvr) ~misie / Pl: ~se / E: lat praemissio, ger Prämisse, fr prémisse] 1 Punct de plecare al unei acțiuni, al unei inițiative, al unei argumentații etc. 2 (Log) Fiecare dintre propozițiile inițiale ale unui raționament, din care se deduce concluzia.

premisie sf vz premisă

premite vt [At: BARIȚIU, P. A. I, 9 / Pzi: premit / E: lat praemittere] (Ltî) 1 A pune înainte. 2 A arăta înainte de altele.

premiză sf vz premisă

PREMISĂ, premise, s. f. 1. (Logică) Fiecare dintre cele două judecăți din care se scoate concluzia unui silogism. Taine e prea mare logician, pentru ca din premise să nu-i iasă de la sine încheierea. GHEREA, ST. CR. I 17. ◊ Premisă majoră v. major. Premisă minoră v. minor. 2. Idee de bază, punct de plecare. Politica Uniunii Sovietice, care pornește de la premisa că în viața internațională nu există nici o problemă litigioasă care să nu poată fi rezolvată pe cale pașnică, se bucură de sprijinul fierbinte al tuturor acelora cărora interesele păcii le sînt scumpe. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2694. ♦ Bază, condiție. Dezvoltarea continuă a industriei și agriculturii socialiste constituie premisa necesară a creșterii sistematice a bunăstării poporului muncitor. – Variantă: premiză s. f.

PREMISĂ s.f. 1. (Log.) Fiecare dintre primele două judecăți ale unui silogism, din care se deduce concluzia. ♦ Fiecare enunț dintr-un șir de enunțuri din care este dedus un alt enunț. 2. Idee de bază; (p. ext.) bază, condiție. [Var. premiză s.f. / < fr. prémisse, cf. lat. praemissa].

PREMIZĂ s.f. v. premisă.

PREMISĂ s. f. 1. punct de plecare al unei acțiuni, argumentații etc. ◊ idee de bază. 2. fiecare dintre primele două judecăți ale unui silogism, din care se deduce concluzia. (< fr. prémisse, lat. praemissa)

PREMISĂ ~e f. 1) Afirmație din care decurge o concluzie; idee de bază; punct de plecare. 2) log. Propoziție care face parte dintr-un raționament, din care se deduce o concluzie. [G.-D. premisei] /<fr. prémisse

*premísă f., pl. e (mlat. praemissa, subînț. sententia, părere pusă înainte, d. praemittere, -missum, a trimete înainte). Log. Propozițiune exprimată în aintea concluziuniĭ într’un silogizm: din premise se trage concluziunea. – Fals -iză.

premisă s. f., g.-d. art. premisei; pl. premise

premisă s. f., g.-d. art. premisei; pl. premise

premisă s. f., g.-d. art. premisei; pl. premise

premiză

PREMISĂ condiție a desfășurării unui incident sau a unui accident aviatic.

PREMISĂ s. 1. (LOG.) (înv.) protază. (~ într-un silogism.) 2. postulat. (O ~ emisă de cineva.)

PREMITE vb. v. arăta, indica, preciza, spune.

PREMISĂ s. 1. (LOG.) (înv.) protază. (~ într-un silogism.) 2. postulat. (O ~ emisă de cineva.)

premite vb. v. ARĂTA. INDICA. PRECIZA. SPUNE.