2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREMÍSĂ, premise, s. f. 1. (Log.) Fiecare dintre propozițiile inițiale ale unui raționament, din care se deduce concluzia. 2. Idee de bază, punct de plecare. [Var.: premíză s. f.] – Din fr. prémisse.

PREMÍSĂ, premise, s. f. 1. (Log.) Fiecare dintre propozițiile inițiale ale unui raționament, din care se deduce concluzia. 2. Idee de bază, punct de plecare. [Var.: premíză s. f.] – Din fr. prémisse.

PREMÍZĂ s. f. v. premisă.

PREMÍZĂ s. f. v. premisă.

PREMÍZĂ s. f. v. premisă.

PREMÍSĂ, premise, s. f. 1. (Logică) Fiecare dintre cele două judecăți din care se scoate concluzia unui silogism. Taine e prea mare logician, pentru ca din premise să nu-i iasă de la sine încheierea. GHEREA, ST. CR. I 17. ◊ Premisă majoră v. major. Premisă minoră v. minor. 2. Idee de bază, punct de plecare. Politica Uniunii Sovietice, care pornește de la premisa că în viața internațională nu există nici o problemă litigioasă care să nu poată fi rezolvată pe cale pașnică, se bucură de sprijinul fierbinte al tuturor acelora cărora interesele păcii le sînt scumpe. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2694. ♦ Bază, condiție. Dezvoltarea continuă a industriei și agriculturii socialiste constituie premisa necesară a creșterii sistematice a bunăstării poporului muncitor. – Variantă: premíză s. f.

PREMÍSĂ s.f. 1. (Log.) Fiecare dintre primele două judecăți ale unui silogism, din care se deduce concluzia. ♦ Fiecare enunț dintr-un șir de enunțuri din care este dedus un alt enunț. 2. Idee de bază; (p. ext.) bază, condiție. [Var. premiză s.f. / < fr. prémisse, cf. lat. praemissa].

PREMÍZĂ s.f. v. premisă.

PREMÍSĂ s. f. 1. punct de plecare al unei acțiuni, argumentații etc. ◊ idee de bază. 2. fiecare dintre primele două judecăți ale unui silogism, din care se deduce concluzia. (< fr. prémisse, lat. praemissa)

PREMÍSĂ ~e f. 1) Afirmație din care decurge o concluzie; idee de bază; punct de plecare. 2) log. Propoziție care face parte dintr-un raționament, din care se deduce o concluzie. [G.-D. premisei] /<fr. prémisse

premise f. pl. cele două prime propozițiuni ale unui silogism.

*premísă f., pl. e (mlat. praemissa, subînț. sententia, părere pusă înainte, d. praemittere, -missum, a trimete înainte). Log. Propozițiune exprimată în aintea concluziuniĭ într’un silogizm: din premise se trage concluziunea. – Fals -iză.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

premísă s. f., g.-d. art. premísei; pl. premíse

premísă s. f., g.-d. art. premísei; pl. premíse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PREMÍSĂ s. 1. (LOG.) (înv.) protază. (~ într-un silogism.) 2. postulat. (O ~ emisă de cineva.)

PREMÍTE vb. v. arăta, indica, preciza, spune.

PREMI s. 1. (LOG.) (înv.) protază. (~ într-un silogism.) 2. postulat. (O ~ emisă de cineva.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PREMISĂ condiție a desfășurării unui incident sau a unui accident aviatic.

Intrare: premis
premis participiu
participiu (PT4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • premis
  • premisul
  • premisu‑
  • premi
  • premisa
plural
  • premiși
  • premișii
  • premise
  • premisele
genitiv-dativ singular
  • premis
  • premisului
  • premise
  • premisei
plural
  • premiși
  • premișilor
  • premise
  • premiselor
vocativ singular
plural
Intrare: premisă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • premi
  • premisa
plural
  • premise
  • premisele
genitiv-dativ singular
  • premise
  • premisei
plural
  • premise
  • premiselor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • premi
  • premiza
plural
  • premize
  • premizele
genitiv-dativ singular
  • premize
  • premizei
plural
  • premize
  • premizelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)