3 intrări
20 de definiții
PREJUDECÁTĂ, prejudecăți, s. f. Părere, idee preconcepută (și adesea eronată) pe care și-o face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă a faptelor sau impusă prin educație, societate; prejudeț, prejudiciu. – Pre1- + judecată (după fr. préjugé).
PREJUDECÁTĂ, prejudecăți, s. f. Părere, idee preconcepută (și adesea eronată) pe care și-o face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă a faptelor; prejudeț, prejudiciu. – Pre1- + judecată (după fr. préjugé).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PREJUDECÁ, prejudéc, vb. I. Tranz. (Învechit) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat, a hotărî (ceva) prematur; a avea idei preconcepute (despre cineva sau despre ceva). Fără a prejudeca cestiunea dacă onorabilul cetățean Buzunărescu este sau tiu un spărgător de boite, noi întrebăm... cu ce drept se arestează cetățenii. ALECSANDRI, T. 1652. ◊ Absol. Să nu prejudecăm și să vedem ce a făcut. GHEREA, ST. CR. II 264.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREJUDECÁTĂ, prejudecăți, s. f. Părere greșită pe care cineva și-o face dinainte asupra unui lucru, sau pe care o adoptă cu ușurință, fără o cunoaștere temeinică a obiectului, a problemei; opinie, idee preconcepută. Lumea trecutului de prejudecăți și nedrepte rînduiri sociale a ajuns la finele evoluției ei fatale ca toate alcătuirile omenești. SADOVEANU, E. 18. Ceva din asprimea și din prejudecățile lui Tertulian... a rămas în sufletul și în obiceiurile mele. GALACTION, O. I 333. Îndoieli, prejudecată, să mai am nu s-ar putea. MACEDONSKI, O. I 271.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREJUDECÁ, prejúdec, vb. I. Tranz. (Înv.) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat; a avea idei preconcepute. – Din pre2- + judeca (după fr. prejuger).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
prejudecátă s. f., g.-d. art. prejudecắții; pl. prejudecắți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prejudecá vb., ind. prez. 1 sg. prejúdec, 3 sg. și pl. prejúdecă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prejudecátă s. f., pl. prejudecăți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PREJUDECÁ vb. v. prevedea.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PREJUDECÁTĂ s. (livr.) eres, (rar) preconcepție, (înv.) prejudecare, prejudeț, prejudiciu, prevenție, (grecism înv.) prolips. (Om lipsit de ~ăți.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PREJUDECÁTĂ s.f. Părere, idee preconcepută asupra unui lucru sau a unei probleme. [După fr. préjugé].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREJUDECÁTĂ s. f. părere, idee preconcepută; preconcepție. (după fr. préjugé)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A PREJUDECÁ prejúdec tranz. înv. (stări de lucruri, situații etc.) A aprecia fără o cercetare prealabilă; a determina în mod preconceput. /pre- + a judeca
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PREJUDECÁTĂ ~ăți f. Opinie preconcepută, de cele mai multe ori eronată și defavorabilă, impusă de mediu sau de educație. /pre- + judecată
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prejudecà v. 1. a decide o chestiune înainte de a o fi aprofundat; 2. a prevedea o conjectură; 3. Jur. a fi prejudiciabil.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prejudecată f. prejudiciu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*prejúdec, a -á v. tr. (pre- și judec, după lat. prae-judicare). Judec (apreciez) din ainte fără cercetare: nu prejudeca nimica! Jur. Daŭ în ainte de judecată o deciziune din care se poate prevedea sentența finală.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*prejudecată f., pl. ățĭ (pre- și judecată, după pre-judiciŭ). Prejudiciŭ, părere (greșită) formată din ainte.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
prejudecá vb. v. PREVEDEA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREJUDECÁTĂ s. (livr.) erés, (rar) preconcépție, (înv.) prejudecáre, prejudéț, prejudíciu, prevénție, (grecism înv.) prólips. (Om lipsit de ~i.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | prejudecat | prejudecatul | prejudecată | prejudecata |
plural | prejudecați | prejudecații | prejudecate | prejudecatele | |
genitiv-dativ | singular | prejudecat | prejudecatului | prejudecate | prejudecatei |
plural | prejudecați | prejudecaților | prejudecate | prejudecatelor | |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv feminin (F61) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | prejudecată | prejudecata |
plural | prejudecăți | prejudecățile | |
genitiv-dativ | singular | prejudecăți | prejudecății |
plural | prejudecăți | prejudecăților | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT14) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a) prejudeca | prejudecare | prejudecat | prejudecând | singular | plural | ||
prejudecă | prejudecați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | prejudec | (să) prejudec | prejudecam | prejudecai | prejudecasem | |
a II-a (tu) | prejudeci | (să) prejudeci | prejudecai | prejudecași | prejudecaseși | ||
a III-a (el, ea) | prejudecă | (să) prejudece | prejudeca | prejudecă | prejudecase | ||
plural | I (noi) | prejudecăm | (să) prejudecăm | prejudecam | prejudecarăm | prejudecaserăm, prejudecasem* | |
a II-a (voi) | prejudecați | (să) prejudecați | prejudecați | prejudecarăți | prejudecaserăți, prejudecaseți* | ||
a III-a (ei, ele) | prejudecă | (să) prejudece | prejudecau | prejudecară | prejudecaseră |