3 intrări
24 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (4)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PREJUDECATĂ, prejudecăți, s. f. Părere, idee preconcepută (și adesea eronată) pe care și-o face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă a faptelor sau impusă prin educație, societate; prejudeț, prejudiciu. – Pre1- + judecată (după fr. préjugé).
preajudecată sf vz prejudecată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prejudeca vt [At: CALENDARIU (1814), 88/4 / Pzi: prejudec / E: pre- + judeca] (Înv) 1 A gândi, a aprecia cu anticipație. 2 (Îvr) A prevedea. 3 (C. i. probleme, fenomene etc.) A face o apreciere înainte de a fi făcut o examinare temeinică. 4 A avea idei preconcepute asupra a ceva. 5 (Pcf) A prejudicia.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prejudecată sf [At: MAIOR, IST. 1948 / V: (înv) preaj~ / Pl: ~căți / E: pre- + judecată cdp fr préjugé] Părere, idee preconcepută și adesea eronată pe care și-o face cineva asupra unui lucru sau a unei probleme, adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă sau temeinică a obiectului ori a problemei respective Si: (rar) preconcepție, (liv) prevenție, (înv) prejudecare, prejudeț, prejudiciu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREJUDECATĂ, prejudecăți, s. f. Părere, idee preconcepută (și adesea eronată) pe care și-o face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă a faptelor; prejudeț, prejudiciu. – Pre1- + judecată (după fr. préjugé).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PREJUDECA, prejudec, vb. I. Tranz. (Învechit) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat, a hotărî (ceva) prematur; a avea idei preconcepute (despre cineva sau despre ceva). Fără a prejudeca cestiunea dacă onorabilul cetățean Buzunărescu este sau nu un spărgător de bolte, noi întrebăm... cu ce drept se arestează cetățenii. ALECSANDRI, T. 1652. ◊ Absol. Să nu prejudecăm și să vedem ce a făcut. GHEREA, ST. CR. II 264.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREJUDECATĂ, prejudecăți, s. f. Părere greșită pe care cineva și-o face dinainte asupra unui lucru, sau pe care o adoptă cu ușurință, fără o cunoaștere temeinică a obiectului, a problemei; opinie, idee preconcepută. Lumea trecutului de prejudecăți și nedrepte rînduiri sociale a ajuns la finele evoluției ei fatale ca toate alcătuirile omenești. SADOVEANU, E. 18. Ceva din asprimea și din prejudecățile lui Tertulian... a rămas în sufletul și în obiceiurile mele. GALACTION, O. I 333. Îndoieli, prejudecată, să mai am nu s-ar putea. MACEDONSKI, O. I 271.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREJUDECA, prejudec, vb. I. Tranz. (Înv.) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat; a avea idei preconcepute. – Din pre2- + judeca (după fr. prejuger).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
PREJUDECATĂ s.f. Părere, idee preconcepută asupra unui lucru sau a unei probleme. [După fr. préjugé].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREJUDECATĂ s. f. părere, idee preconcepută; preconcepție. (după fr. préjugé)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A PREJUDECA prejudec tranz. înv. (stări de lucruri, situații etc.) A aprecia fără o cercetare prealabilă; a determina în mod preconceput. /pre- + a judeca
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PREJUDECATĂ ~ăți f. Opinie preconcepută, de cele mai multe ori eronată și defavorabilă, impusă de mediu sau de educație. /pre- + judecată
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prejudecà v. 1. a decide o chestiune înainte de a o fi aprofundat; 2. a prevedea o conjectură; 3. Jur. a fi prejudiciabil.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prejudecată f. prejudiciu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*prejúdec, a -á v. tr. (pre- și judec, după lat. prae-judicare). Judec (apreciez) din ainte fără cercetare: nu prejudeca nimica! Jur. Daŭ în ainte de judecată o deciziune din care se poate prevedea sentența finală.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*prejudecată f., pl. ățĭ (pre- și judecată, după pre-judiciŭ). Prejudiciŭ, părere (greșită) formată din ainte.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
prejudecată s. f., g.-d. art. prejudecății; pl. prejudecăți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
prejudecată s. f., g.-d. art. prejudecății; pl. prejudecăți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prejudeca vb., ind. prez. 1 sg. prejudec, 3 sg. și pl. prejudecă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prejudecată s. f., pl. prejudecăți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PREJUDECA vb. v. prevedea.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PREJUDECATĂ s. (livr.) eres, (rar) preconcepție, (înv.) prejudecare, prejudeț, prejudiciu, prevenție, (grecism înv.) prolips. (Om lipsit de ~ăți.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prejudeca vb. v. PREVEDEA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREJUDECATĂ s. (livr.) eres, (rar) preconcepție, (înv.) prejudecare, prejudeț, prejudiciu, prevenție, (grecism înv.) prolips. (Om lipsit de ~i.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT14) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv feminin (F61) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
prejudeca, prejudecverb
- 1. A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat, a hotărî (ceva) prematur; a avea idei preconcepute (despre cineva sau despre ceva). DLRLCsinonime: prevedea
- Fără a prejudeca cestiunea dacă onorabilul cetățean Buzunărescu este sau nu un spărgător de bolte, noi întrebăm... cu ce drept se arestează cetățenii. ALECSANDRI, T. 1652. DLRLC
- Să nu prejudecăm și să vedem ce a făcut. GHEREA, ST. CR. II 264. DLRLC
-
etimologie:
- pre- + judeca (după limba franceză prejuger). DLRM
prejudecată, prejudecățisubstantiv feminin
- 1. Părere, idee preconcepută (și adesea eronată) pe care și-o face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă a faptelor sau impusă prin educație, societate. DEX '09 DLRLC DNsinonime: preconcepție prejudeț prejudiciu
- Lumea trecutului de prejudecăți și nedrepte rînduiri sociale a ajuns la finele evoluției ei fatale ca toate alcătuirile omenești. SADOVEANU, E. 18. DLRLC
- Ceva din asprimea și din prejudecățile lui Tertulian... a rămas în sufletul și în obiceiurile mele. GALACTION, O. I 333. DLRLC
- Îndoieli, prejudecată, să mai am nu s-ar putea. MACEDONSKI, O. I 271. DLRLC
-
etimologie:
- Pre- + judecată DEX '09 DEX '98
- préjugé DEX '09 DEX '98 DN
-