13 definiții pentru preistorie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREISTORIE s. f. 1. Perioadă din istoria omenirii de la originea omului până la apariția primelor documente scrise. 2. Parte a istoriei care studiază preistoria (1). [Pr.: pre-is-] – Din fr. préhistoire.

PREISTORIE s. f. 1. Perioadă din istoria omenirii de la originea omului până la apariția primelor documente scrise. 2. Parte a istoriei care studiază preistoria (1). [Pr.: pre-is-] – Din fr. préhistoire.

preistorie sf [At: ȘĂINEANU, D. V. / P: pre-is~ / Pl: (rar) ~ii / E: fr préhistoire] 1 Perioadă din istoria omenirii de la originea omului până la apariția primelor documente scrise. 2 (Gmț) Perioadă înapoiată, perimată. 3 Parte a istoriei care studiază preistoria (1). corectat(ă)

PREISTORIE s. f. Istoria societății primitive dinaintea epocii din care avem documente scrise. Fiecare din ele [din sate] avea un nume și o lungă poveste în urmă, urcînd uneori pînă la daci, iar alteori pînă în preistorie. BOGZA, C. O. 410. Patria sa, scufundată încă în beznele preistoriei. C. PETRESCU, A. R. 19.

PREISTORIE s.f. Ansamblu de informații asupra istoriei societății primitive, anterioară apariției izvoarelor scrise. [Gen. -iei. / după fr. préhistoire].

PREISTORIE s. f. perioadă în istoria omenirii anterioară apariției primelor documente scrise. ◊ studiul acestei perioade. (< fr. préhistoire)

PREISTORIE ~i f. Epocă în istoria umanității de la apariția omului și până la apariția primelor izvoare scrise. [G.-D. preistoriei] /<fr. préhistorie

preistorie f. istoria omenirii din timpurile despre cari n’au rămas știri istorice directe: ea se divide în vârsta de piatră și vârsta de metal (bronz și fier).

*preistórie f. (pre-2 și istorie). Istoria timpurilor despre care n’avem documente scrise, ci numaĭ arme și alte instrumente de peatră, de bronz, de fer, de os, vase, palafite ș. a. V. paleontologie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

preistorie (desp. -ri-e) s. f., art. preistoria (desp. -ri-a), g.-d. preistorii, art. preistoriei

preistorie (-ri-e) s. f., art. preistoria (-ri-a), g.-d. preistorii, art. preistoriei

preistorie s. f. (sil. -ri-e), art. preistoria (sil. -ri-a), g.-d. preistorii, art. preistoriei

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PREISTÓRIE (< pre- + istorie, după fr. préhistoire) s. f. Parte a istoriei care studiază condițiile de viață și civilizația de la originea omului până la apariția primelor documente scrise; denumire dată acestei epoci, care corespunde în cea mai mare parte Paleoliticului, Mezoliticului, Neoliticului, Eneoliticului și Epocii metalelor, durata lor variind de la zonă geografică la alta.

Intrare: preistorie
  • silabație: -ri-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preistorie
  • preistoria
plural
genitiv-dativ singular
  • preistorii
  • preistoriei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

preistoriesubstantiv feminin

  • 1. Perioadă din istoria omenirii de la originea omului până la apariția primelor documente scrise. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Fiecare din ele [din sate] avea un nume și o lungă poveste în urmă, urcînd uneori pînă la daci, iar alteori pînă în preistorie. BOGZA, C. O. 410. DLRLC
    • format_quote Patria sa, scufundată încă în beznele preistoriei. C. PETRESCU, A. R. 19. DLRLC
  • 2. Parte a istoriei care studiază preistoria. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.