căutare avansată

PREFIRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) prefira și rezultatul ei. – V. prefira.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

PREFIRÁRE, prefirări, s. f. Acțiunea de a (se) prefira și rezultatul ei. – V. prefira.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

prefiráre s. f., g.-d. art. prefirắrii
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PREFIRÁRE s. 1. v. împrăștiere. 2. v. perindare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prefiráre s. f., g.-d. art. prefirării; pl. prefirări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREFIRÁ, prefir, vb. I. 1. Tranz. A lăsa să treacă printre degete; p. ext. a lua rând pe rând la examinare. ◊ Refl. A se perinda prin fața ochilor, prin minte etc. 2. Refl. A se infiltra, a-și face loc încetul cu încetul; a se furișa, a se strecura. 3. Refl. și tranz. A (se) răsfira, a (se) răspândi, a (se) împrăștia. – Pre2 + fir.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

PREFIRÁ, prefír, vb. I. 1. Tranz. A lăsa să treacă printre degete; p. ext. a lua rând pe rând la examinare. ◊ Refl. A se perinda prin fața ochilor, prin minte etc. 2. Refl. A se infiltra, a-și face loc încetul cu încetul; a se furișa, a se strecura. 3. Refl. și tranz. A (se) răsfira, a (se) răspândi, a (se) împrăștia. – Pre2 + fir.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

prefirá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefíră
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PREFIRÁ vb. 1. v. împrăștia. 2. v. perinda.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREFIRÁ vb. v. frunzări, furișa, răsfoi, strecura.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A PREFIRÁ prefír tranz. 1) A face să se prefire. 2) A lăsa să treacă printre degete. 3) (cărți, reviste, dosare etc.) A trece cu privirea întorcând repede foile (și citind superficial); a răsfoi; a frunzări; a foileta. /pre- + fir
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE PREFIRÁ mă prefír intranz. 1) A se perinda prin fața ochilor sau prin minte. 2) (despre apă, lumină etc.) A se strecura pe undeva puțin câte puțin. 3) v. A SE RĂSFIRA. /pre- + fir
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREFIRÁ, prefír, vb. I. 1. T r a n z. A lăsa să treacă printre degete, a trece prin mină; p. e x t. a lua în cercetare rînd pe rînd. Nevăsluica a mai prefirat încă o dată cărțile poștale ilustrate printre degete. C. PETRESCU, 343. ♦ (Cu privire la foile unei cărți) A întoarce una după alta; a răsfoi. [Ursul] prefira foaie cu foaie și mor­măia fleici cătînd. PANN, P. V. N 13. ♦ Refl. A se desfășura, a se perinda prin fața ochilor, prin minte etc. În cîteva momente se prefira pe dinaintea cochetei toate boarfele și falsele diamante ale ingeniosului bogasier. FILIMON, C. 109. 2. Refl. (Despre apă, despre lumină etc.) A se infiltra încetul cu încetul, a se strecura, a-și face loc. într-un răstimp s-a prefirat prin cununile copacilor luci­rea pătrarului de lună, și calea s-a luminat ușor. SADOVEANU, N. P. 126. Trecură printr-o dumbravă cu lumi­nișuri, în care se prefira blînd soarele toamnei. C. PETRESCU, Î. II 96. Șezu jos lîngă o fîntînă a cărei apă, prefirîndu-se prin iarba deasă, se scurge Într-un iaz limpede. ODOBESCU, S. III 281. ◊ F i g. Urîtul... mereu și necurmat în inima copilei se prefira și pe fiece zi mai adînc o pătrundea. ODO­BESCU, S. III 204. ♦ (Despre oameni, rar) A se furișa. Se prefiră neobservat printre trecători. C. PETRESCU, C. V. 344. 3. R e f l. A se răsfira, a se răspîndi, a se împrăștia, a se difuza. Chiotul ei bărbătesc s-a prefirat apoi pe dealuri și s-a topit. POPA, V. 11. ◊ Tranz. Lumina o lună plină, care-și prefira lucirile prin ceața Dunării. SADOVEANU, P. M. 82.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

prefirá vb., ind. prez. 1 sg. prefír, 3 sg. și pl. prefíră
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prefirà v. 1. a trece prin mâini: prefiră foaie cu foaie PANN; 2. a defila: se prefirau feciorii de împărați ca frunza și ca iarba POP.; 3. fig. a se strecura: am știut a ne prefira prin mii de primejdii OD. [Metaforă luată dela țesut: cf. răsfirà].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

prefír, a v. tr. (d. fir. V. răsfir). Vest. Separ orĭ înșir fir cu fir saŭ foaĭe cu foaĭe ca să observ orĭ să simt maĭ bine: prefira foaĭe cu foaĭe și mormăĭa fleĭcĭ cătînd (Pan.), prefira cu nesaț aeru (CL. 1911, 4, 365). V. refl. Mă înșir, mă desfășor, defilez: începură să i se prefire pin [!] gînd toate (CL. 1911, 4, 368). Mă împrăștiĭ, mă răspîndesc: umbrele seriĭ se prefiraŭ din întunecimea brazilor (CL. 1912, 6, 607). Mă strecor, mă furișez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink