PREFIRA, prefir, vb. I. 1. Tranz. A lăsa să treacă printre degete; p. ext. a lua rând pe rând la examinare. ◊ Refl. A se perinda prin fața ochilor, prin minte etc. 2. Refl. A se infiltra, a-și face loc încetul cu încetul; a se furișa, a se strecura. 3. Refl. și tranz. A (se) răsfira, a (se) răspândi, a (se) împrăștia. – Pre² + fir.

prefira [At: PANN, P. V. II, 13/8 / V: (înv) presf~, prisf~ / Pzi: prefir / E: pre- + fir] 1 vt (Înv) A lăsa să treacă printre degete. 2 vt (Înv) A lua în mână unul câte unul. 3 vt (Înv) A cerceta, a examina rând pe rând cu atenție. 4 vt (Olt) A alege, a selecționa trecând prin mână. 5-6 vtr (Înv) A (se) deplasa. 7-8 vtr (Înv) A (se) așeza rând pe rând, unul după altul Si: a (se) desfășura. 9-10 vtr (Reg) A (se) așeza în diferite direcții, locuri etc. Si: a (se) împrăștia, a (se) răsfira, a (se) răspândi. 11-12 vtr (Înv) (A face să se demleze ori) a se derula prin fața ochilor, prin minte etc. 13-14 vr (Înv) (A-și face loc sau) a se mișca încetul cu încetul. 15 vr (Înv; pex) A se furișa. 16 vt (Reg) A pritoci vinul.

PREFIRA, prefir, vb. I. 1. Tranz. A lăsa să treacă printre degete; p. ext. a lua rând pe rând la examinare. ◊ Refl. A se perinda prin fața ochilor, prin minte etc. 2. Refl. A se infiltra, a-și face loc încetul cu încetul; a se furișa, a se strecura. 3. Refl. și tranz. A (se) răsfira, a (se) răspândi, a (se) împrăștia. – Pre² + fir.

PREFIRA, prefir, vb. I. 1. Tranz. A lăsa să treacă printre degete, a trece prin mină; p. ext. a lua în cercetare rînd pe rînd. Nevăstuica a mai prefirat încă o dată cărțile poștale ilustrate printre degete. C. PETRESCU, 343. ♦ (Cu privire la foile unei cărți) A întoarce una după alta; a răsfoi. [Ursul] prefira foaie cu foaie și mormăia fleici cătînd. PANN, P. V. N 13. ♦ Refl. A se desfășura, a se perinda prin fața ochilor, prin minte etc. În cîteva momente se prefira pe dinaintea cochetei toate boarfele și falsele diamante ale ingeniosului bogasier. FILIMON, C. 109. 2. Refl. (Despre apă, despre lumină etc.) A se infiltra încetul cu încetul, a se strecura, a-și face loc. Într-un răstimp s-a prefirat prin cununile copacilor lucirea pătrarului de lună, și calea s-a luminat ușor. SADOVEANU, N. P. 126. Trecură printr-o dumbravă cu luminișuri, în care se prefira blînd soarele toamnei. C. PETRESCU, Î. II 96. Șezu jos lîngă o fîntînă a cărei apă, prefirîndu-se prin iarba deasă, se scurge Într-un iaz limpede. ODOBESCU, S. III 281. ◊ Fig. Urîtul... mereu și necurmat în inima copilei se prefira și pe fiece zi mai adînc o pătrundea. ODOBESCU, S. III 204. ♦ (Despre oameni, rar) A se furișa. Se prefiră neobservat printre trecători. C. PETRESCU, C. V. 344. 3. Refl. A se răsfira, a se răspîndi, a se împrăștia, a se difuza. Chiotul ei bărbătesc s-a prefirat apoi pe dealuri și s-a topit. POPA, V. 11. ◊ Tranz. Lumina o lună plină, care-și prefira lucirile prin ceața Dunării. SADOVEANU, P. M. 82.

A PREFIRA prefir tranz. 1) A face să se prefire. 2) A lăsa să treacă printre degete. 3) (cărți, reviste, dosare etc.) A trece cu privirea întorcând repede foile (și citind superficial); a răsfoi; a frunzări; a foileta. /pre- + fir

A SE PREFIRA mă prefir intranz. 1) A se perinda prin fața ochilor sau prin minte. 2) (despre apă, lumină etc.) A se strecura pe undeva puțin câte puțin. 3) v. A SE RĂSFIRA. /pre- + fir

prefirà v. 1. a trece prin mâini: prefiră foaie cu foaie PANN; 2. a defila: se prefirau feciorii de împărați ca frunza și ca iarba POP.; 3. fig. a se strecura: am știut a ne prefira prin mii de primejdii OD. [Metaforă luată dela țesut: cf. răsfirà].

presfira v vz prefira

prisfira v vz prefira

prefír, a -á v. tr. (d. fir. V. răsfir). Vest. Separ orĭ înșir fir cu fir saŭ foaĭe cu foaĭe ca să observ orĭ să simt maĭ bine: prefira foaĭe cu foaĭe și mormăĭa fleĭcĭ cătînd (Pan.), prefira cu nesaț aeru (CL. 1911, 4, 365). V. refl. Mă înșir, mă desfășor, defilez: începură să i se prefire pin gînd toate (CL. 1911, 4, 368). Mă împrăștiĭ, mă răspîndesc: umbrele seriĭ se prefiraŭ din întunecimea brazilor (CL. 1912, 6, 607). Mă strecor, mă furișez.

presfír (mă), a -á v. refl. (amestec din prefir și răsfir). Vechĭ. Rar. Mă împrăștiĭ.

prefira (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prefir, 3 prefiră; conj. prez. 1 sg. să prefir, 3 să prefire

prefira (a ~) vb., ind. prez. 3 prefiră

prefira vb., ind. prez. 1 sg. prefir, 3 sg. și pl. prefiră

PREFIRA vb. v. frunzări, furișa, răsfoi, strecura.

PREFIRA vb. 1. v. împrăștia. 2. v. perinda.

PREFIRA vb. 1. a (se) împrăștia, a (se) presăra, a (se) răsfira, a (se) răspîndi, a (se) risipi. (A ~ nisip peste tot.) 2. a defila, a se perinda, a se succeda, (fig.) a se derula. (Copacii i se ~ prin fața ochilor.)

prefira vb. v. FRUNZĂRI. FURIȘA. RĂSFOI. STRECURA.