15 definiții pentru „predecesor”   declinări

PREDECESÓR, -OÁRE, predecesori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care a precedat pe cineva într-o funcție, într-un post, într-o activitate etc., considerată în raport cu aceasta; antecesor, înaintaș. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Strămoș, înaintaș. – Din fr. prédécesseur.

PREDECESÓR, -OÁRE, predecesori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care a precedat pe cineva într-o funcție, într-un post, într-o activitate etc., considerată în raport cu aceasta; antecesor, înaintaș. 2. S. m. (Mai ales la pl.) Strămoș, înaintaș. – Din fr. prédécesseur.

PREDECESÓR, -OÁRE, predecesori, -oare, s. m. și f. Persoană care a precedat pe cineva într-o funcție, într-un post, într-o activitate etc. considerată în raport cu acesta; precursor, antecesor, înaintaș. Cunoscînd din pilda predecesorilor săi puțimd temei ce putea pune pe făgăduințele turcilor, nu voia a primi domnia. NEGRUZZI, S. II 140.

predecesór s. m., pl. predecesóri

predecesór s. m., pl. predecesóri

PREDECESÓR s. antecesor, înaintaș, precursor, premergător, (înv.) procatoh, prodrom, înainte mergător, (înv., Bis.) prediteci. (~ii noștri direcți.)

Predecesor ≠ succesor, urmaș

PREDECESÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care a precedat pe cineva într-o funcție, într-o demnitate etc.; înaintaș, precursor; premergător. // s.m. (mai ales la pl.) Strămoș. [Cf. fr. prédécesseur, lat. praedecessor].

PREDECESÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care a precedat pe cineva într-o funcție, demnitate etc.; antecesor, precursor. II. s. m. (pl.) strămoși, înaintași. (< fr. prédécesseur, lat. praedecessor)

PREDECESÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care a precedat într-un domeniu de activitate, într-o funcție; premergător; antecesor. 2) mai ales la pl. Persoană care a precedat generația actuală; strămoș. /<fr. prédecesseur

predecesor m. 1. cel ce a preces pe cineva într´un post; 2. pl. cei ce au trăit înaintea noastră în aceeaș țară.

*predecesór, -oáre s. (lat. prae-decéssor, -óris, d. prae, înainte, și decédere, a se duce, a muri = prae-céssor, predecesor, d. prae-cédere, a preceda). Antecesor, care l-a precedat pe altu: predecesoru meŭ în această funcțiune.

predecesoáre s. f., g.-d. art. predecesoárei; pl. predecesoáre

predecesoáre s. f., g.-d. art. predecesoárei; pl. predecesoáre


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PREDECESÓR s. antecesor, înaintaș, precursor, premergător, (înv.) procátoh, prodróm, înainte-mergătór, (înv., bis.) preditéci. (~ii noștri direcți.)